Escu ca Georgescu


Escu ca Georgescu

Georgescu e un Escu. A lansat o tiribombă cu explozie întîrziată. Un fel de dronă chinezo-iraniană. Pe scurt, candidatul mesianic nu ar refuza ideea de a ocupa postul de prim-ministru. Asta dacă – D-ne fereste şi o ciozvîrtă de peşte! – nişte tovarăşi din CCR sau BEC i-ar interzice să participe la alegerile din mai. Spirit realist, pleşcar de vocație, ar fi de acord să facă rocada. De ce să meargă la Cotroceni cînd şi la Palatul Victoria este o viaţă, chiar una confortabilă. Ordin pe unitate, citesc eu mesajul acesta. Georgescu trebuie înfipt neapărat în vîrful piramidei puterii. S-a vorbit de multe ori despre el ca de un prim-ministru, obsesia sa de căpetenie. De fiecare dată cînd a fost o vacanţă de guvern a apărut ca pretendent. Cineva îl impingea de la spate. Ce rețele subterane se agitau să îl impună, nu am aflat. Serviciile speciale românești sunt extrem de discrete. Georgescu a fost mereu pe lista scurtă. O cîrtiță infiltrată intră muros cine știe cum. Ca musca în lapte, dacă 'așa vă place mai mult. Georgescu nu se vede întors acasă după tot tămbălăul pe care l-a provocat. Are el față de simplu particoler după ce a adunat 2 milioane de voturi? După ce a cîștigat primul tur la prezidențialele din 24 nov fără partid, fără bani, fără oameni. Că doar tiktokul nu e partid și nici Kremlinul. 

Azi, de Ziua Unirii, omul providențial are motiv să iasă în decor: să facă agitație și propagandă. Alegerile se apropie inevitabil. Diseară, dragii mei, o să aveți parte în meniul tv de una bucată Georgescu surprins in mijlocul poporului, printre drapele tricolore, cu batista în buzunarul de la pieptul sacoului și cu vorbele la el.

Face ce face și ajunge în centrul atenției. Se numește aterizare la punct fix cu parașuta. Campania electorală are servituțile ei chiar dacă nici nu a început. Ca să nu se mai spună că Georgescu a apărut de nicăieri să candideze pentru Cotroceni. Ce dacă se vede un fel de Cuza care adună poporul în Hora Unirii. Frenezia și entuziasmul nu vor lipsi. Ar fi bine să nu lipsească cremwurștii, berea și mititeii cu muștar. Ca să știm o treabă! Ce mi se pare de-a dreptul scandalos este că celelalte partide (care de obicei fac caz de patriotismul lor fierbinte) nu au aflat ce zi e azi. Le doare fix în cot ce aniversare avem: 24 ianuarie 1859. La cîtă istorie cunosc acești domni, nu mă mir. Astfel simbolurile naționale sunt acaparate de extremişti. Ceea ce nu este deloc înţelept. 

Compatrioţi, aveţi ocazia să vă înfrăţiţi cu Georgescu & Simion (separat), să vă pupați pe obraji, să bateţi hora la Iaşi, Focşani, Bucureşti. Mă rog, dacă vă ţin baerele. Aveţi grijă să nu rămîneţi fără pingele. Un cismar este greu de găsit în vremurile astea şi Ceauşescu nu mai este printre noi. Aferim!

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.