Omul care trebuia doborît

Unul dintre motivele pentru care Crin Antonescu şi-a devansat săptămîna trecută contracandidații, cum indică majoritatea sondajelor, a fost acela că în tabară lui nu s-au înregistrat de la o vreme scandaluri, nici turpitudinile obișnuite de campanie, nici alte delicatese bucureştene.

Ponta s-a detonat cu povestea inundațiilor, USR cu scandalul din jurul dnei Lasconi, Simion cu procesul de trădare pierdut la Chișinău, etc. O campanie presărată de peripeții, de trădări şi lovituri joase. Sunt la modă. Niște farisei s-au hotarît să îl acopere cu rahat pe Antonescu și au inventat cea mai banală poveste din lumea românească: un pretins document găsit la CNSAS şi publicat pe repede înainte. Ieri a fost ziua cînd Antonescu trebuia să cadă… Nu s-a întîmplat așa. S-a lucrat porcește, fără pic de meserie. Vorba unui prieten mucalit: "Nici informatorii nu mai sunt ce au fost! Ce țară e asta, bre? Nici un dosar de informator nu se mai face la meserie. Rău am ajuns".

Nu întîmplător l-au ochit pe Antonescu pe această temă suprasensibilă... Informatorul a fost în acei ani tipul uman cel mai abject. Bref, aici au ţintit complotiștii din povestea asta. E cum ai lua în cătarea puștii inima cuiva. Ideea a fost să îi distrugă dintr-o lovitură reputația lui Antonescu. Toată lumea pe bună dreptate urăşte delatorii. Nu i-au pus în cîrcă lui Antonescu să zicem patima jocurilor de noroc, nici niște curve imaginare sau reale, nici beţii, nici fapte de corupție. L-au vopsit în "informator al Securității" . În 35 de ani în lumea românească s-a auzit această acuzație de milioane de ori. Au ales tema asta pentru că este cea mai infamantă acuzație ce se poate aduce cuiva. Dacă Securitatea, ieri, și intriganții de azi ţi-au prins mîna în ușă ești terminat, nu mai scoţi capul în lume. 

Povestea este cusută cu aţă albă. Prin 1988/89 un amic al lui Antonescu (în acea vreme profesor de istorie la Tulcea ) se hotărăşte să fugă în Occident. Este prins ( probabil în urma unui denunț ). Securitatea face anchetă, Antonescu este chemat să spună ce știe. Altfel spus "să dea o declarație". 

Acuzația că a colaborat cu Securitatea nu se susține. Cei băgaţi în afacerea asta murdară sunt niște amatori. Am citit sute de dosare de informatori în cadrul cercetărilor mele istorice, multe dintre ele publicate. Argument: pentru a fi informator, Antonescu ar fi trebuit să aibă constituit un "dosar de reţea". Un asemenea dosar cuprinde un angajament al informatorului, un pseudonim, un contract cu termenii colaborării, o listă dată de ”obiectiv” cu toate cunoştintele lui (rude, vecini prieteni...). De asemenea mai cuprinde rapoarte făcute de ofițerul de legătură (de obicei evaluări ale delatorului ), chitanțe pentru plăți. 

Există acest dosar? În toată povestea asta nu se pomenește un cuvînt măcar despre aşa ceva. Nu poți să publici o declaraţie scoasă dintr-un dosar al Securității și să o fîlfîi ca dovadă că X a colaborat cu Securitatea. Este fals, o mîrșăvie. A nu se confunda "nota informativă" (semnată cu un pseudonim, păstrată la dosar ) cu o declarație anodină, pe care de altfel erai obligat să o dai.

Trebuie să ne întrebăm cine avea interes să îl lucreze pe Antonescu? Cineva care ţintea să îi micșoreze drastic șansele în cursa prezidențială. Văd profilată pe zid mîna lungă a Securității, cum văd și niște funcționari CNSAS cu acces la arhive. Sunt apoi contracandidații lui Antonescu. Miroase urît a manevre USR și Ponta. Dacă partizanii lui Antonescu voiau să mărească şansele de a ajunge la Cotroceni inventau farsa asta. Dacă le dădea prin cap, firește. Rezultatul oricum a ieșit pe dos decît şi-au dorit detractorii lui. S-a produs un afect de bumerang. Antonescu nu a fost doborît. Dimpotrivă, popularitatea lui a crescut brusc, lucru care se va vedea chiar la primele sondaje. Aș risca să afirm – ca efect al victimizării – că deja a trecut în turul doi, firește, în urma acestui "incident". Este favorit de aseară să ajungă la Cotroceni. Aşa cum se mai întîmplă, duşmanii iţi fac adesea bine, nu doar rău. De ce? Pentru că ura, invidia, neînfrînarea, dar mai ales prostia, le întunecă judecata. Avem în scandalul de ieri un exemplu tipic.