Deținut politic, poetul Andrei Ciurunga a avut curajul de a le raporta gardienilor: ”Sunt planton schimbul doi în baraca E4. În timpul schimbului meu a înviat Hristos!” Și a fost aruncat la carceră pentru 3 zile

Regretatul scriitor și fost deținut politic Mihai Rădulescu amintea (în ”Pateric al închisorilor”) cum poetul Andrei Ciurunga (la rându-i deținut politic) a avut curajul de a le raporta gardienilor că în timpul schimbului său a Înviat Hristos. Ciurunga făcuse de planton la miezul nopții, chiar de Înviere, auzind zvonuri de clopote. ”Raportul” său avea să-l trimită la carceră (la ”Neagra”) pentru 3 zile. Iată o serie de fragmente care fac referire la acest episod: 

„Andrei Ciurunga, poetul, era planton într-o noapte. Singur alesese să stea treaz de la 11 noaptea la 1 dinspre zi: râvnea cu mare arşiţă sufletească să audă clopotele Învierii sunând şi răsunând zglobiu dinspre mica biserică din Valea Neagră. Când aceasta se împlini, se socoti vrednica slugă a Domnului său Hristos, fecioara înţeleaptă care-L primise pe mire după cuviinţă.

Îl rugaseră şi câţiva dintre prieteni să-i trezească pentru a ciocni câte un ou nevopsit, primit în pachet de acasă şi a-şi face urările cuvenite şi îmbucurătoare. Mai trecu ce mai trecu şi se pomeniră că intră caraliul în dormitorul coloniei unde-şi ispăşeau condamnările. Proaspeţii deşteptaţi se adânciră sub pături şi se puseră pe un sforăit vârtos. Datoria celui de planton era să cuvânteze: 

– Domnule (gradul), sunt plantonul schimbul doi în baraca E4. În timpul schimbului meu nu s-a întâmplat nimic, raportează deţinutul Cutare. 

Însă Andrei Ciurunga era prea cutremurat de evenimentul cosmic ce tocmai avusese loc. Aşa încât nu se putu păzi de a mărturisi: 

– Domnule (gradul), sunt plantonul schimbul doi în baraca E4. În timpul schimbului meu a înviat Hristos!

Pe loc a fost dus şi închis în carcera îngustă din curte. A rămas acolo, cum povesteşte, ‹trei zile încheiate, cât au durat sărbătorile Paştilor›. 

Trebuie ştiut că hrana i se compunea, în condiţiile noi, dintr-un sfert de pâine pe zi şi-o cană de apă. Atât. Iar de dormit, n-o putea face decât sprijinindu-şi spinarea pe unul dintre pereţii carcerei sau ghemuindu-se ca un câine pe glodul de pe jos, fiindcă noua locuinţă era prea nespaţioasă”.