Religia a fost utilizată la maxim în alegeri

Mai mult decât la alte alegeri, de data aceasta religia a fost utilizată la maxim. Cu cap și mai ales fără cap. Este misiunea noastră, a clerului, de la ierarhi la profesori și de la parohi la stareți/starețe, să ne dezmeticim și să ajutăm și la limpezirea altora. 

Cu alte cuvinte, teologia socială ortodoxă este mai utilă decât oricând. Spun asta chiar și cu riscul să par că vorbesc pro domo. De fapt, vorbesc pro του οίκου του Θεού, adică pentru, în sprijinul nevoilor Casei Domnului. De o asemenea abordare social-teologică avem nevoie nu doar la Cluj, ci inclusiv la Cotroceni, pe Dealul Isteriei, cel cu pricina, la catedre și la amvon, inclusiv în Noua Catedrală. 

Faptul că am tăcut, cu excepții, că nu am gândit critic și autocritic, că am fost doar reactivi, iar nu înnoitori, că am ignorat, ca temă duhovnicească, corupția și mai ales că nu ne-a păsat de moartea ortodocșilor din Ucraina, dar și din Rusia, antrenați într-un conflict de secol XIX - toate acestea și altele sunt o agendă profund spirituală care se cere recuperată. Și nu pentru a maimuțări altele. Pentru a ne "alinia". 

Nu ne băgăm așadar în sociologii ieftine, ci, trebuie să luăm la cunoștință faptul că, ignorând sistematic mai departe aceste realități, ne autosecularizăm ca Biserică majoritară, condamnând în același timp și mai abitir secularizarea însăși, modernitatea și, la urmă, timpul în care am fost chemați să mărturisim Evanghelia lui Hristos. Iar El nu ne vrea paznici de muzee sau mausolee. 

Dacă ar fi procedat mental în felul de acum, simplist și radical, dacă erau îndârjiți contra evidenței, Sfinții Părinți nu ar fi reușit magnifica logodnă dintre filosofie și teologie, dintre Platon, Socrate și Aristotel, pictați ca atare pe zidurile exterioare ale mânăstirilor din Bucovina, și Adevărul revelat, lipsind astfel Biserica de un instrument al rațiunii inspirate. Ar fi redus moștenirea Domnului exclusiv la o instituție, la o sinagogă multietnică, așa cum am și fost taxați de contemporani: o erezie iudaică. 

Dacă primele generații de creștini nu ar fi avut luciditate, cu toate certurile, de la apocaliptism la gnoze, una mai țăcănită decât alta, de la certuri inclusiv cu statul care s-a declarat, după persecuții, drept creștin până la jumătăți sau sferturi de Adevăr (semiarieni, semi mai știu eu ce etc.), nu ar fi construit civilizația pe care noi, cu ignoranță frecvent agresivă, pretindem că o apărăm. 

Pentru o doamnă care nu mai POaTe, îi fac un rezumat, din curtoazie, că tot nu o văd acum pe holurile Parlamentului: Being a Christian means first of all being smart, discerning. Sau, în traducerea lui Steinhardt, lui Dumnezeu nu-i plac proștii. Mai ales dacă se pretind ortodocși.

Închei, că lumea se agită pe aici.

Doxa România!