Ce pățesc de când am deranjat niște oameni care fac parte din sistemul mafiot ce a acaparat Statul Român

Am fost agresat fizic de trei ori în ultimii doi ani, cu pumni în gât, ceafă și cap de fiecare dată. Toate bătăile au fost în public. A trebuit să stau în perfuzii și am petrecut în total vreo trei luni numai la pat. Am ajuns să am probleme locomotorii și nici acum nu pot merge ca lumea, din cauza loviturilor la coloană. Din vară am tot fost condiționat să port guler cervical și chiar să umblu cu cârjă, pentru că abia mă țin în unele momente în unul dintre picioare. Ajunsesem să nu mai pot suporta durerile și urmările bătăilor, care mă împiedică chiar și acum, de multe ori, să lucrez. Și deși m-am recuperat în mare, cu ajutorul lui Dumnezeu, al medicilor și al kinetoterapeuților, de durere, nu prea pot ridica încă mai nimic. Nici măcar nu îmi pot ține ca lumea copiii în brațe de durere.

Fiul cel mare întreabă: „De ce nu mă ia tata în brațe? De ce?”

Pentru că tata a deranjat niște oameni care fac parte din sistemul acesta mafiot care a acaparat Statul Român și care se folosește de instituții și de forța lor coercitivă pentru a-și face pe plac, a se îmbogăți pe banii noștri, pentru a ne dirija viețile și a reduce la tăcere pe oricine nu acceptă să trăiască pe bază de ordine pe unitate, frică sau compromis. 

Și când văd că nu mai merge cu zăhărelul și cu promisiunile de sinecuri, găsesc ei niște năimiți să dea cu pumnul, să îți termine coloana, să te bage în spital, să te pună pe drumuri pe la medici și analize, să îți consumi timpul și banii, să faci cheltuieli zeci de mii de lei, să te împrumuţi pentru analize costisitoare, să nu mai poți face nimic. Doi ani din viață aproape pierduți! Doi ani! La care adaug și un an anterior, când a început Poliția să ne șicaneze cu anchete și să îi acopere pe cei care ne amenințau.

Iar „doritorii de bine”, în loc să mă întrebe de sănătate, m-au tot presat să „fac pace”, să plec capul, să accept condițiile acestor indivizi, oricare ar fi acestea, pentru că „așa e lumea”. Un imens spital, în care mai toată lumea suferă de Sindromul Stockholm, în care agresorii au mereu dreptate, iar cei care refuză abuzurile sunt nebuni? 

Prima agresiune a avut loc în data de 11.05.2023, când ieșeam de la o conferință din Aula UMF Iași, un individ a început să mă arate cu degetul spunând că sunt „bolnav psihic” și că medicii care erau prezenți „mă pot rezolva”. L-am rugat să mă lase în pace însă, el insistând, m-a lovit cu mâna dreaptă în ceafă și m-a prins de păr: „Ți-am spus să taci? Taci naibii din gură! Ia-ți pastilele”. I-am prins mâna ca să nu mă mai tragă de păr și am ajuns să stăm față în față: „Ți-am zis să taci?” mă întreabă din nou. Am insistat să mă lase în pace. Mergând spre ieșire, față în față, în timp ce mă prindea de haină și mima că l-aș reține, deși eu căutam să mă îndepărtez, l-am întrebat cu privire la legătura lui cu un cerc ocult: „Este bine în templu? Te-a binecuvântat Macab?” La care el, vizibil nervos că nu mă conformez, mă prinde și mă trage cu mâna stângă de cravată, iar cu mâna dreaptă mă lovește cu toată forța pumnului direct în mărul lui Adam, iar nodul de la cravată intră în fosa suprasternală, gâtul face „crâc” și mă sufoc. Se mai și urcă pe mine să mă ștranguleze și să mă dea cu capul de caldarâm, fiind necesară intervenția colegului și prietenului meu Toma, care a trebuit să îl lovească și să-l îndepărteze de pe mine. Deși am fost ajutat să mă ridic, mă sufoc complet, cad din picioare și leșin. 

Le sunt recunoscător cadrelor medicale care au intervenit atunci prompt, aplicând procedurile medicale de urgență specifice, care m-au ajutat să îmi revin.

M-am procopsit cu o inflamație foarte puternică la nivelul epiglotei și al corzilor vocale, cu complicații serioase (episoade repetate de sufocare etc.), fapt care mi-a afectat în mod grav activitatea în vara și toamna acelui an, necesitând printre altele perioade prelungite de repaus vocal, fapt constatat prin certificatul medico-legal și investigațiile medicale de specialitate. Am astm bronșic într-o formă severă. Individul știa asta. Respiram în mod normal la 50-66%. Cu toate acestea, cu oarecare dificultăți, făceam sport, urcam pe munte etc. Dincolo de tratamentul specific, mă bucuram în mare de o viață normală.

În schimb, lovitura aceasta a generat o inflamație extraordinară la nivelul gâtului, un edem glotic, cu inflamarea corzilor vocale, disfonie, dispnee etc. Îmi pierdeam frecvent vocea, ajungând să vorbesc ciudat și vorbitul în sine să fie dureros. Medicii au recomandat repaus vocal minim 3-5 zile / lună până la refacere. Practic, i-a ieșit schema: m-a redus la tăcere. Nu vreau să intru în detalii medicale care să îmi afecteze demnitatea. De mai multe ori a fost necesară intervenția personalului de ambulanță pentru a-mi stabiliza starea de sănătate.

Fără colegii din Liga Studenților, care mă scoteau la plimbare când nu puteam merge decât cu sprijin, care mă duceau cu mașina, care mi-au făcut cumpărăturile și care mi-au fost alături în tot acest timp, nu știu cum aș fi reușit. Sărut mâna! 

---------------

Confruntat de profesorii și cadrele medicale care erau la fața locului, individul a răspuns senin că „v-ați imaginat”, că „vi s-a părut”, că el nu a făcut nimic. Nici nu am stat pe gânduri: după ce omul m-a hărțuit ani de zile pe mine și pe colegii din Liga Studenților, i-am făcut plângere penală. La audieri, le-a spus polițiștilor că atât eu, cât și martorii, printre care sunt și medici, suntem cu toții bolnavi psihic. 

Cu toate cele întâmplate, s-au găsit suficienți „doritori de bine”, care în loc să mă întrebe dacă sunt bine, dacă pot respira, dacă pot merge etc., i-a preocupat mai mult să mă împac cu el, să îl iert și să îi accept orice condițiile pentru că, nu-i așa, „pacea este mai importantă decât dreptatea!”. Însă el vrea pacea lui, în care Liga Studenților trebuie să își subordoneze activitatea unor instituții și unor persoane cu funcții înalte sau a unora nenumite, iar eu trebuie să mă supun cu totul voinței cui vrea el. 

În ianuarie 2024 mă întâlnisem cu individul într-un cadru mediat și i-am propus să îmi plătească măcar cheltuielile cu analizele și îngrijirile medicale până la data respectivă pentru a-mi retrage plângerea, adică să facem o mediere legală. Nu numai că a refuzat, dar a încercat să mă șantajeze, spunând că are înregistrări cu mine și documente compromițătoare despre mine și că ar fi mai bine să îmi retrag plângerea pentru că nu știu eu de ce este el în stare ca să își salveze imaginea.

Scriu aceste rânduri ca să preîntâmpin o tragedie. Omul se teme, pentru că urmează să fie trimis în judecată de procurori. Și pentru că inclusiv recent, a transmis unor cunoștințe comune că mă va distruge, că îmi va sparge dinții și că ar fi în stare chiar să mă ucidă, urmând a mă aștepta într-un loc, pe care, din întâmplare, îl frecventăm. 

Nu am făcut publică toată situația până acum pentru că mi-am zis să trec în mod stoic peste ceea ce s-a întâmplat și pentru că nu am vrut să par strident sau să fac zaveră. A fost mai bine. În doi ani de zile, s-au și lămurit lucrurile mai clar și au căzut multe măști.

Ce nu pot să înțeleg este preocuparea obsesivă a individului care m-a atacat, pe care îl cunosc și care de ani de zile duce o campanie de discreditare a mea și a colegilor mei în mediul academic, folosind informații false pe care susține că le are ca urmare a colaborării noastre vremelnice sau „de la cineva important”, care i-a spus că „nu e bine ce facem” și că „trebuie să facem ce trebuie”, că „nu e frumos”, că „trebuie să ne supunem” și că nu avem ce să-i facem pentru că este „protejat” și „acoperit de sus”, iar orice cuvânt împotriva lui este „ultraj” și că trebuie să ascultăm de niște entități cu nume ciudat și ocult.

Solicitările lui ca activitatea Ligii Studenților să se oprească au fost clare: 

- să nu mai criticăm deciziile politice;

- să ne retragem plângerile sau dosarele din instanță;

- să nu mai criticăm universitățile;

- să nu mai supărăm alte organizații studenţești și pe oamenii din spatele lor;

- să nu ne mai preocupăm de problema plagiatorilor de la nivel înalt și să o atacăm, în schimb, pe jurnalista Emilia Șercan;

- să nu mai susținem Mitropolia Basarabiei, ci entitățile bisericești rusești;

- și să nu mai expunem susținerea unor oameni politici români pentru partidele pro-ruse din Republica Moldova;

- să nu mai realizăm demersuri de conservare a memoriei foștilor deținuți politici care au făcut parte din organizațiile anticomuniste ale epocii și să predăm toate înregistrările noastre și tot ceea ce am lucrat către anumite entități.

Înainte de termenele pe care le aveam în instanță știa să mă sune pe mine sau pe unii colegi ca să ne sece la cap cu prostiile lui.

Iar pentru mine, o cerere personală: să îmi retrag dosarul de la doctorat și să renunț la cercetarea pe care o fac despre secularizarea averilor mănăstirești pentru că... el „trebuie” să facă asta.

Ultima lui supărare a fost că Tudorel Toader nu a mai ajuns rector (și cu „sprijinul” meu și al colegilor mei) și că acesta trebuie răzbunat. Sau că nu este bine ca eu să îi ajut pe studenții de la UMF Iași să își rezolve problemele, că supărăm organizațiile studențești de acolo, care i-au și luat apărarea după actul său de violență.

Ce tânăr normal face zeci de înregistrări audio/video cu colegii săi de organizație în diverse ipostaze private, ca mai apoi să încerce, în mod securistic și infantil deopotrivă, să îi șantajeze? 

Ce tânăr bine intenționat ia bani în mod neautorizat de la diverse persoane fizice în numele organizației din care a făcut parte pentru ca, mai apoi, să spună că organizația a risipit banii? Ce om care spune că susține niște principii, îi atacă constant pe unii care luptă pentru ele, pe motiv că nu o fac sub conducerea „cui trebuie?”

Ce tânăr obișnuit vine și propune unui grup de colegi dintr-o organizație studențească să ia bani de la un deputat în schimbul tăcerii pe anumite subiecte?

Nu vreau să intru în detalii cu lucrurile scandaloase pe care le susține pentru că sunt delir total. Însă, susținut de o serie de prieteni de-ai lui și cu chipul său smerit a reușit să îmi și să ne bălăcărească imaginea în mediul academic și în rândul unor susținători/sponsori într-o operațiune specifică de kompromat. O minciună repetată cu consecvență devine „adevăr”, mai ales când vine susținută de anumite persoane cu funcții. Personal, recunoaște că ne-a dat daună de până la 20.000 de euro prin convingerea unor sponsori/susținători să nu ne mai ajute și prin slăbirea și distrugerea unor relații și parteneriate pe care le avea organizația. 

După ce a văzut că nu merge cu bârfa organizată și cu terfelitul imaginii, s-a apucat să intervină prin discuții, și ulterior prin plângeri, adresate diverselor instituții, care au generat diverse situații administrative care doar în ultimii doi ani mi-au mâncat enorm de mult timp! 

A văzut că nu îi merge nici așa, a trecut la amenințări și violență fizică.

Avem și colege care au fost urmărite de el în mod constant și cărora li s-a indus o stare de teamă. Recent, un grup de colege a refuzat să mai participe la un eveniment, el anunțându-și prezența acolo.

-------

În timpul acesta, cu toate investigațiile medicale, tratamentele și lucrurile de care am avut nevoie, m-am și băgat în datorii până la 10.000 de euro. Liga Studenților a avut și ea de suferit astfel, acumulând și colegii mei datorii, fiind nevoiți să se împrumute pentru a acoperi diverse cheltuieli care au adus și organizației datorii de mii de euro.

În ultimii trei ani nu mi-am putut îndeplini așa cum trebuie obligațiile academice și profesionale, pierzând foarte mult pe acest plan: burse, granturi, conferințe, concursuri. Practic, nu am putut face mai nimic. Timp nemuncit, oportunități ratate, stres, nervi, mii de lei pierduți pe care nu cred că am să-i recuperez vreodată de la un individ care jubilează că este întreținut de mama lui, sănătate la pământ. Mă opresc aici.

Unii cred că situația asta este amuzantă și că merit să mai fiu bătut, așa că au lansat apeluri la violență împotriva mea, chiar publice.

Niciuna dintre instituții, nici una dintre persoanele implicate în numele căreia s-ar fi săvârșit atacul, nu au considerat necesar să se delimiteze de atacator și să condamne fapta. Ba chiar unii i-au dat apă la moară.

Violența universitară a devenit un act perfect normal în 2023/2024.

Asta este adevărata față a acestui regim criminal, care recurge la violență împotriva românilor liberi și care îi protejează pe toți cei care se supun lui.

Regimul acesta trebuie să cadă!

Nu vreau să îmi plângeți de milă, ci să înțelegeți că nenorociții ăștia care ne conduc și pe care îi plătim din banii noștri nu au scrupule și sunt în stare să facă orice pentru a avea liniște.

Spre deosebire de alții, eu nu vreau să spun niciodată că renunț sau să ies și să spun că m-a învins sistemul!

Voi detalia și restul episoadelor. Trebuie să știți tot!

Capul plecat, sabia nu-l taie. Dar nici nu privește cerul!