Înjurături de mamă și de neam (când majoritatea ajunge să fie discriminată de minoritate)

Anul trecut, precum știm, la un festival de la Cluj, anul acesta la altul, pe malul Mării Negre (!), cum poate ați aflat, în general în trafic, între dinți sau în gura mare dacă nu dai un bănuț cerșit cu insistență - a devenit un fapt curent să auzi cum unii înjură de mamă, de intimitate, de neam, de etnie. Dar altfel decât am fost obișnuiți în discursul tipic al raportului dintre minorități, în chip obligatoriu discriminate, și majorități, de data aceasta în discuție se află altceva: o majoritate ajunge sac de box verbal al unei minorități. 

Nu, nu este corect politic, dar cum se pot explica inclusiv recentele injurii aduse României ca întreg? Desigur, unii vor să producă scandal prin orice mijloace. Este o formă sigură de marketing, de reclamă pe gratis chiar. Iată de ce nici nu o să dau nume. Fenomenul, în creștere, așa cum îl observ eu empiric, rămâne: o minoritate, secole de-a rândul aflată în robie, încasând abuzuri, se emancipează violent, sfidător, în răspăr cu legile țării pe care o acuză că nu le dă bursă de existență, ajutoare și alte beneficii. 

Însuși numele poate provoca necazuri la CNCD, a spune în loc de rrom țigan fiind de la sine o injurie. Un proces de intenție. Desigur, sunt destui rromi care râd de prostia asta. La piață, prin periferia cartierului, la biserică, între timp și pe Uber sau Bolt, mă întâlnesc cu tot felul de oameni care se declară țigani, luând la mișto chestiile pretins docte, științifice ale celor care fac pe seama lor nu doar doctorate, dar care au cerut de-a lungul anilor inclusiv "discriminarea pozitivă". 

Țiganu' generic, după experiența mea, are două mari calități: un instinct religios autentic, fie și acoperit de zgura șamanismelor, și, acolo unde inteligența nativă sclipește, dorința de a își depăși condiția, învățând sau măcar procopsindu-se. Desigur, este un proces lung, asemănător cu transformarea treptată, nu în ultimul rând prin școlile confesionale ortodoxe și greco-catolice, a iobagilor români din Transilvania în elita de la 1848 și de după aceea. Este însă suficient să te uiți care este soarta populației sinti & roma din alte țări europene vestice: alt nivel. Mai bun.

Revenind la discriminarea majorității, cred că CNCD, organismul acela antidiscriminare - o creație ideologică înghițită de politica noastră pe nerăsuflate, ca și cum Avocatul Poporului, de pildă, nu ar putea prelua și astfel de cazuri - ar trebui să se autosesizeze. Paralel, dacă tot încercăm să transformă în speță penală opinia, fie și trăsnită - aici, sunt ferm pe pozițiile exprimate în urmă cu un deceniu: istoria se învață, nu se stabilește prin hotărâri judecătorești -, ar trebui să se autosesizeze și Parchetul teritorial. 

Dacă luăm astfel de derapaje drept tot atâtea glume... negre (!), se pot întâmpla mai multe lucruri grave: să nu mai ia nimeni în serios realitatea când, concret, minoritatea rromă este agresată; unii lideri de idei ai țiganilor să se dea drept progresiști, oferind muniție de aur; emanciparea culturală și socială să se îndepărteze una de alta și mai mult după formula că dacă ai bani, oricât de furați (sic!), la ce îți mai trebuie școală, oricât de pe gratis? 

În orice caz, începând cu Biserica majoritară care are deja o pastorație a rromilor ce merită însă lărgită și ajungând la instituțiile statului, chestiunea concetățenilor noștri, cu acte în regulă și drept de vot, nu poate fi lăsată la voia întâmplării. Așa cum combaterea antisemitismului, xenofobiei sau rasismului sunt pe drept cuvânt importante, cruciale aș zice, nu mai puțin adevărat este că trebuie să luăm aminte la agresiunea unui Florian, la antiromânismul unor angajatori, mai ales în diaspora, dar și la situațiile din ce în ce mai dese când unii se pi...ă pe majoritatea plătitoare de taxe și, prin jertfa înaintașilor, creatoare a unei țări din care nimeni nu este exclus dacă își dorește să trăiască pașnic în ea.                                                                                          

Doxa!