Georgescu față cu statul (despre încadrarea penală corectă)

1. La auzul începerii cercetării judiciare și deschiderii dosarului penal în temeiul unei legi destul de vagi în formulare - cea cu extremismul, xenofobia, antisemitismul etc. -, chiar dacă principial utilă, dar a cărei reluare prin zisa lege Vexler nu o face și mai clară, mi-am zis că atât poate statul român. Ceea ce era/este grav. Adică ajungi la un punct culminant care, de regulă, trebuie evitat precum butonul atomic, și anulezi la Curtea Constituțională niște alegeri, suspendând brutal actul democratic, nu aduci apoi argumente convingătoare, oricât de clasificate ar fi unele detalii, te mai înjură, cum altfel?, și partenerul strategic, pentru că la urmă să îl denunți moral și legal pe un CG că a spus niște prostii, altele decât cele apolitice gen gazul și Gaza sau nu știu ce canal între mări și oceane, apa, hrana, energia, Bucegii, pământul plat, dacii și Nașterea Domnului la Nazaret. 

2. Evident, așteptăm încă, sper că nu atât de mult precum în cazul revoluției din '89 și a mineriadelor, dovezile de imixtiune ale unui stat terț în alegerile noastre măcar și din simplul și fundamentalul motiv să învățăm serios cum așa ceva poate fi contracarat. Nu putem exersa democrația sub amenințarea permanentă a posibilității falsificării voinței electoratului. Dăm în fandaxie, apoi în paranoia și sfârșim în anarhie. Ca să nu mai spun că ne descalificăm ca partener al comunității de informații din UE și NATO. Personal, asemeni și altora, deloc puțini, am văzut cu ochii mei mecanismele manipulării - mi-am făcut anume abonamente la câteva platforme tocmai pentru a urmări în timp real, cu curiozitatea social-teologică de rigoare, derularea valurilor de campanie - și nu am nicio îndoială, până la această oră, că la noi s-a jucat o farsă ideologico-tehnologică specifică mult invocatului, dar cât se poate de realului război hibrid. Însă complet explicabil în țara cu cei mai mulți IT-iști din regiune, dar și cu cei mai puțini democrați convinși în conducere, de sus în jos. 

3. Revenind la CG et comp., am spus-o deja și o repet: excrescențe de felul acesta nu au ce căuta în competiția politică. Nu poți lupta pentru susținerea alegătorilor cu metode inegale. Chiar dacă, tot prin noile medii de comunicare, curentele politice, adică privind gestionarea polis-ului, a binelui comun, nu mai sunt amprentate decisiv de partide în forma lor tradițională de organizare și acțiune, setul de reguli ale oricărei competiții în vederea câștigării pe căi legitime a puterii trebuie să rămână neschimbat. Precum în sport, performanța este constatabilă, apoi omologată și onorată public ca atare, precum de curând în Singapore, pentru că toate ceasurile, măsurătorile sunt identice, fără abatere. Este acea egalitate de start sau de șanse pe care, cum vedem, la noi nu mai este valabilă în fața magistraturii, mai egală decât noi toți la un loc, dar nici în politică, în ciuda faptului că am învins, asemeni lui Popovici, la sutimi. 

4. Pe scurt, atâta vreme cât CG et comp. mizează pe susținerea ocultă a unor medii elegant spus dubioase, fără niciun mandat democratic, pe răzmerița permanentă, pe întreținerea unui focar de neîncredere, de delegitimare zilnică a autorității publice, folosind cinic, precum la Broșteni, necazul oamenilor drept scară spre propria tribună, înaltă, și câtă vreme suveraniștii, cum își mai spun maimuțărind MAGA, se dovedesc lipsiți de program politic real, de soluții concrete, de atitudini menite să întărească țesătura socială și prestigiul țării, în schimb manipulează istoria, prezentul și viitorul, maculează memoria înaintașilor și pângăresc credința, mint precum respiră și deturnează feciorelnic fondurile de campanie - ei bine, asemenea "jucători" nu au ce căuta pe teren. 

5. Scoaterea în afara legii este singura soluție sanitară. Punct. Vor țipa unii, nici ei puțini? Foarte bine. Este dreptul lor. Să se organizeze, să-și reprezinte politic, pașnic, opțiunea, să argumenteze, să participe la dezbateri și să provoace unele. Așa, cu câteva figuri de identificare gen CG sau GS sau altele, stând hipnotizați în fața ecranelor, intrând în delirul cultului personalității și scriind comentarii agramate, înjurând și scuipând cojile de semințe pe mormintele celor căzuți în decembrie 1989 pentru libertate, nu pot fi considerați participanți reali - unii chiar în ciuda caracterului lor personal onorabil - la negocierea simbolică a democrației. Halul în care am ajuns, polarizați de o manieră viscerală, maniheică, dincolo de orice abordare pro și contra, dincolo de suprafața comună geometric, trebuie să ne îndemne la (re)luarea în serios a atributului divin și civic deopotrivă al omului: rațiunea. Inclusiv în cele ale credinței religioase care nu este, cum prea bine știm, opusul, adică iraționalul. 

6. Oricum, din toamnă o să apară, mă gândesc, în sfârșit, și alt/alte partid/e naționalist/e modern/e, pro-europene, anticomuniste și dedicate apărării de amenințările Rusiei. Sper să fie, cum ziceam, rațional/e, coerent/e în idei și cu lideri nu doar teferi la cap, dar mai ales care nu vor practica metodele de gherilă emoțional-publicitară de acum, zadarnic sancționate de o instituție vitală precum CNA. Rostul opoziției fiind acela de a contesta argumentat și permanent, fără odihnă, propunând contra-măsuri mai bune, deciziile guvernanților, sper așadar, cum spuneam, ca din toamnă puterea să aibă un interlocutor pe măsura anului 2025. Mai ales că, și de asta sunt convins, scena noastră politică trebuie să-i reprezinte și pe cei care se simt nereprezentați, în prezent confiscați de CG et comp. ajutați de războiul (sub)cultural declarat de Putin întregii civilizații occidentale. La urma urmelor, nu-mi îmi pot imagina viitorul prosper al României cu un perpetuu USL asezonat periodic, pe motiv de majoritate parlamentară, cu alte formațiuni. Chiar și un vegetarian înrăit mai face pauză de lăptuci. 

Doxa!