EXCLUSIV. Criminalul comunist Ion Iliescu a fost și un prolific colaborator / coordonator al Securității. La începutul anilor ‘70, le cerea șefilor securiști să-i dea pe mâna lui, la UTC, pe tinerii arestați, pentru a-i reeduca pe șantiere. La Iași a coordonat organele de Securitate. La începutul anilor ‘60, Iliescu superviza anchetele care îi ținteau pe studenți

Istoricul și cercetătorul Marius Oprea amintește – în acest moment de nesimțit doliu național decretat de politrucii nesimțiți de la putere pentru un criminal comunist în masă – despre intensele legături pe care Ion Iliescu le-a avut cu Securitatea ceaușistă.  

Voia să-i reeduce pe studenți pe șantiere

Iliescu a fost un sinistru și prolific colaborator al poliției politice. Marius Oprea a găsit mai multe documente în atrhiva Comitetului Central al PCR care certifică această situație. Relevant e un document ce păstrează stenograma unor discuții purtate de Iliescu și comandanții de la vârful Securității, la începutul anilor ‘70, când viitorul criminal din decembrie ‘89 era ministru al Tineretului. ”Le cerea atunci securiștilor să nu îi mai aresteze și ancheteze pe tinerii protestatari și pletoși, ca să nu mai dea apă la moară Occidentului, ci să-i dea pe mâna UTC-ului, pentru a fi trimiși pe șantiere, la reeducarea prin muncă”. Mai mult, din poziția de prim-secretar la Iași, Iliescu a coordonat timp de patru ani, nu doar formal, organele locale de Securitate. 

Această monstruozitate e înmormântată astăzi de Bolojan- Grindeanu-Ciolacu (PNL și PSD) cu onoruri de stat, onoruri militare și decretare de doliu național, fapt ce reprezintă o insultă de proporții aruncată asupra memoriei morților din ‘89, o jignire de neșters împroșcată la adresa tuturor românilor de bun-simț și o nouă rușine insondabilă aruncată peste statul român. 

CITEȘTE și Porcul. Cine onorează un criminal e părtaș la crimă

Iată explicațiile istoricului Marius Oprea (foto sus): 

”Lucram cu domnul Constantin Ticu Dumitrescu la legea privind deconspirarea Securității, ceea ce m-a adus în atenția presei, iar un coleg jurnalist, Christian Levant, de la Evenimentul Zilei, m-a întrebat dacă, în perspectiva legii, președintele Ion Iliescu va fi găsit colaborator al Securității. 

Găsisem deja mai multe documente în arhiva Comitetului Central al PCR, care arătau o strânsă legătură între Iliescu și Securitate, inclusiv stenograma unei discuții pe care el, la începutul anilor '70, a avut-o cu comandanții de la vârful Securității, pe când era ministru al Tineretului. Le cerea atunci securiștilor să nu îi mai aresteze și ancheteze pe tinerii protestatari și pletoși, că să nu mai dea apă la moară Occidentului, ci să i dea pe mâna UTC-ului, pentru a fi trimiși pe șantiere, la reeducarea prin muncă. 

Am vorbit și de perioada în care el a fost prim-secretar la Iași, calitate în care nu numai formal, timp de patru ani, a coordonat organele de Securitate locale”. (detalii AICI)

CITEȘTE și Laurențiu Ștefănescu, președintele platformei civice ”Inițiativa Timișoara”: ”Funeraliile lui Ilici Iliescu sunt o blasfemie la adresa democrației și a libertății în România”

La începutul anilor ‘60, Iliescu avea misiunea de a superviza desfășurarea anchetelor ce-i vizau pe studenții arestați

Într-un amplu interviu pe care mi l-a acordat în primăcara lui 2022 (detalii AICI), scriitorul și fostul deținut politic Demostene Andronescu (12 ani de pușcării și lagăre comuniste) a dezvăluit că, la începutul anilor ‘60, Ion Iliescu – pe atunci președinte al Uniunii Asociațiilor Studențești din România (UASR) – avea și misiunea de a superviza desfășurarea anchetelor Securității care îi vizau pe studenții arestați. Iată pasajele în care domnul Demostene Andronescu vorbește despre acest aspect:

”Cu un prilej, aveam să-l văd pe căpitanul Gheorghe Enoiu (șeful anchetatorilor MAI) și într-o postură de o slugărnicie puțin spus umilitoare. Asta s-a întâmplat tot în cadrul unei anchete matinale, când am observat că Enoiu era confuz și cu gândurile prin alte părți. La un moment dat, când ușa biroului s-a deschis și în cadrul ei a apărut un personaj despre a cărui identitate n-aveam nici cea mai vagă idee, anchetatorul-șef a țâșnit de pe scaun, parcă împins de un arc:

– Să trăiți! 

Și a rămas încremenit în poziție de drepți. Era clar că individul care venise era un personaj foarte important, la început am bănuit că poate o fi chiar Alexandru Drăghici, ministrul Internelor, însă părea mult prea tânăr. Nu era nici consilier sovietic, l-am auzit vorbind o română fără accent. După ce individul în cauză i-a pus trei-patru întrebări în șoaptă, Enoiu și-a strâns hârtiile de pe birou și ne-a părăsit în grabă, nu înainte de a mai tuna un ”Să trăiți!” din chenarul ușii, sincronizat cu o plecăciune. Îi dispăruse definitiv siguranța pe care obișnuia să o afișeze. 

CITEȘTE și VIDEO. O întrebare excepțională și un răspuns pe măsură: „De ce îl plâng convulsiv securiștii, impostorii și profitorii pe Ion Iliescu? Pentru că i-a salvat de la ceea ce părea iminent: judecata adevărată a poporului pe care l-au torturat 45 de ani” / USR, lăudat pentru decizia fermă de a nu participa la funeraliile bătrânului criminal

Mica discuție pe care am purtat-o cu misteriosul personaj nu e relevantă, dar mi-am dat seama că era obișnuit să vadă deținuți politici aflați în situații cumplite. 

Abia după eliberare, prin ‘65, am putut afla identitatea vizitatorului – era vorba despre Virgil Trofin, pe atunci prim-secretar al Uniunii Tineretului Muncitoresc (UTM). În calitatea lor de reprezentanți ai tineretului, Ion Iliescu – la momentul acela președinte al Uniunii Asociațiilor Studențești din România (UASR) – și Trofin aveau misiunea de a superviza desfășurarea anchetelor ce-i vizau pe studenții arestați”.

(Scriitorul și fostul deținut politic Demostene Andronescu / sursa foto: arhiva Podul)