Lingura crizei

În sertarul cu veselă din bucătăria cabanei de la Râmeți a prietenului meu Cristi Gruiță, unde mă aflu cu fiul meu Alexandru, am găsit această lingură emblematică și utilă pentru aceste timpuri. 

Nu e chiar ca lingura ceaușistă pe care o inventasem la un concurs underground de design al obiectelor inutil-emblematice, organizat în anii 80 într-o cameră de cămin de câțiva prieteni de la arte plastice, adică una cu ambele părți pline, cu care doar pilotai prin ciorbă. Dar suntem periculos de aproape de ea. Ca și de reinventarea combinei Gloria de compromis culturile de porumb, sau a obiectului cu care am câștigat la acel concurs marele premiu: polonicul fără coadă. 

Apoi, ca să ne apropiem și mai mult de acei ani, agresivitatea timpurilor noastre reînvie într-o notă neașteptată, dacă o lipsești de latura fățarnic ideologcă, și campania pentru pace a lui Ceaușescu, să nu mai vorbim de iubiți-vă pe tunuri a lui Păunescu.

Trăim de fapt din ce în ce mai aproape, cel puțin economic, într-o dictatură fără dictatori, într-un comunism fără ideologie, în timpuri care-mi aduc aminte de versuri nemuritoare ale bunului meu prieten optzecist Nino Stratan: "Aici unde am ajuns e mai bine ca binele/Egali în prostie/ Aici este finele". 

Timpuri care încep, anunțate prin acest semn prevestitor pentru mine, lingura crizei, găsită in sertarul cu veselă al unei cabane din Apuseni.