Schemele prin care Rusia - cu sprijinul activ al Chinei și al unor țări terțe - ocolește sancțiunile internaționale. Necesitatea perfecționării cadrului existent de sancțiuni / Anna Neplii

Numeroase fapte documentate indică implicarea Chinei în consolidarea complexului militar-industrial al Rusiei — de la cooperarea în dezvoltarea de noi tipuri de arme până la furnizarea de componente și avionică.

Deși politicienii europeni și americani impun sancțiuni, acestea sunt insuficiente, iar China și Rusia identifică breșe. 

Începând cu anul 2022, Statele Unite au adăugat în mod activ companii chineze în cadrul Entity List (pentru furnizarea către Rusia de componente pentru sisteme militare — drone, microelectronică, tehnologii satelitare) și au impus, de asemenea, sancțiuni împotriva unor persoane fizice și juridice atât ruse, cât și chineze.

Ulterior, în primăvara anului 2024, a fost interzis exportul de microelectronică. Mai mult, din vara anului 2025, Congresul SUA a început să promoveze un proiect de lege care introduce tarife de 500% pentru resursele energetice cumpărate de țările consumatoare (cu accentul pus pe China).

Între timp, în mai 2025, UE a adoptat al 17-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, acoperind sectorul energetic, bancar și militar. Este de remarcat că acest pachet a afectat parțial și întreprinderi chineze.

Totuși, Rusia și China continuă să găsească modalități de a ocoli sancțiunile. De exemplu, creează "companii paravan" prin intermediul cărora continuă livrările de arme către Rusia și extracția de materii prime critice — care alimentează mașina de război rusă.

Mai jos sunt prezentate câteva exemple ale unor astfel de scheme.

Flota din umbră

Acest sistem funcționează din 2022, dar s-a intensificat masiv în perioada 2023-2025, după ce au fost impuse limite de preț și sancțiuni asupra exporturilor maritime de petrol rusesc.

Terminologia "flota din umbră" se referă la o rețea de petroliere folosite de Rusia pentru a ocoli sancțiunile internaționale privind exporturile de petrol, în special către țări precum China, India și alți consumatori din Asia.

Aceste petroliere sunt de obicei nave scoase din uz sau depășite, care:

- nu au asigurare de la cluburile occidentale (ex. British P&I Club);

- sunt adesea reînregistrate în țări cu "pavilioane de conveniență" (Panama, Liberia, Republica Togo, Insulele Comore etc.);

- operează în afara standardelor OMI (Organizația Maritimă Internațională).

Aceste nave au sistemele AIS (Automatic Identification System) dezactivate sau manipulate. Când un petrolier își oprește transmițătorul AIS — ceea ce e o încălcare a legislației maritime — poate:

- evita urmărirea prin satelit a mișcărilor navei;

- transfera petrolul pe mare (transferuri navă-la-navă), de obicei lângă Grecia, Malaezia sau Marea Mediterană.

Ulterior, petrolul rusesc este transferat pe mare către alte petroliere (uneori legale), care apoi îl livrează oficial în India, China, Turcia sau EAU. Adesea, este amestecat cu alte tipuri de petrol, mascând astfel originea acestuia — făcându-l "să nu mai fie rusesc".

În 2025, până la 20% din totalul exporturilor maritime de petrol rusesc se realizează prin Flota din umbră. În lunile de vârf — asta înseamnă aproximativ 1 milion de barili pe zi.

Scheme de plată: barter, aur, criptomonede și compensare pe piață

Această schemă este folosită pentru a evita sistemul SWIFT. Rusia negociază cu parteneri (ex. India, Turcia, Orientul Mijlociu) schimburi de bunuri în locul plăților standard.

De asemenea, plata unor contracte e stabilită în prezent în aur.

Mai mult, majoritatea tranzacțiilor se desfășoară prin canale bancare locale — așa-numita "China Track" — o platformă financiară pentru decontări între băncile sancționate din Rusia și China în monedele naționale (yuan/rublă).

Exportatorii și băncile ruse sunt autorizați să efectueze operațiuni sub termenii de "decontare fizică în aur".

Criptomonedele, precum Bitcoin și alte stablecoins (ex. USDT), sunt folosite în două cazuri:

- pentru transferul de fonduri între entități atunci când canalele bancare sunt blocate;

- ca instrument pentru decontări experimentale de import-export în baza noii legislații ruse.

Comerț paralel prin țări terțe

Această metodă de evitare a sancțiunilor implică trimiterea de bunuri din UE, SUA sau China nu direct în Rusia, ci mai întâi prin țări terțe (Turcia, Kazahstan, EAU, Georgia). Acolo, bunurile sunt reambalate, documentația este modificată, iar apoi sunt livrate consumatorului final — Rusia — uneori chiar etichetate ca "non-militare".

Kazahstan

Exporturile de electronice și componente occidentale către Rusia prin Kazahstan au crescut de 20 de ori în 2022, deși oficial erau destinate altor țări.

O parte din bunuri sunt importate ilegal (6-10 miliarde de dolari americani anual) și apoi reexportate în Rusia.

În urma presiunilor exercitate de SUA și UE, Kazahstanul a sporit controalele, dar contrabanda și "importurile paralele" continuă.

Turcia

Turcia cumpără electronice de uz casnic și industrial și apoi le trimite în Rusia sub acoperirea unor livrări către alte țări.

În 2023, a exportat bunuri cu dublă utilizare în valoare de 158 de milioane de dolari americani către Rusia.

Maroc

Porturile maritime din Maroc sunt folosite pentru transferuri navă-la-navă de bunuri, care sunt apoi expediate în Rusia pe canale neoficiale.

EAU

EAU sunt folosite activ ca hub de tranzit pentru aur, tehnologie, electronice și contracte petroliere.

Un număr mare de tranzacții cu aur trec prin Dubai, unde transporturile din surse diverse sunt amestecate, îngreunând urmărirea acestora.

Georgia

Între 2022 și 2023, importurile de microcipuri au crescut cu +3370% (de la 375.000 de dolari americani la 13 milioane de dolari americani).

Rețeaua de tranzit a Chinei prin noduri portuare "neutre"

Hong Kong (China)

Astăzi, Hong Kong este folosit ca hub global de tranzit pentru microelectronică și componente cu dublă utilizare destinate Rusiei.

Kârgâzstan și Uzbekistan

Bunurile din China sunt livrate pe o nouă rută feroviară către Kârgâzstan și Uzbekistan, apoi trimise către granița cu Rusia. Adesea sunt declarate drept "echipamente electrice" sau "bunuri de consum", deși în realitate sunt componente cu dublă utilizare.

Rezumat și concluzii

Toate acestea evidențiază profunzimea, caracterul sistemic și complexitatea geografică a schemelor prin care Rusia — cu sprijinul activ al Chinei și al unor țări terțe — ocolește sancțiunile internaționale. Acest lucru demonstrează nu doar amploarea încălcărilor, ci și adaptabilitatea economiei ruse la restricții — datorită rutelor logistice din umbră, schemelor financiare netradiționale și vulnerabilităților sistemelor comerciale globale.

În ciuda numărului și severității formale a sancțiunilor, acestea rămân permeabile, deoarece nu sunt însoțite de un control cuprinzător asupra intermediarilor — precum țări, porturi, bănci și scheme financiare "gri".

Problema nu constă doar în existența acestor rute, ci și în toleranța ridicată a unei părți a comunității internaționale față de utilizarea lor — adesea motivată de profit sau de echilibrarea politică între Occident și Rusia/China, ceea ce reprezintă o greșeală strategică.

Totodată, merită menționat că harta riscurilor geo-economice s-a schimbat. Principalele rute de evitare a sancțiunilor trec acum prin Asia Centrală, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Importurile paralele prin țări terțe reprezintă principala portiță de evitare a sancțiunilor. Acest aspect ar trebui să devină un punct central al politicii de sancțiuni.

Menținerea funcționării complexului militar-industrial al Rusiei este principalul motiv pentru prelungirea războiului la scară largă împotriva Ucrainei. Rusia își folosește exporturile de petrol și gaze ca sursă de finanțare pentru agresiunea pe care o desfășoară. 

Prin urmare, izolarea eficientă a economiei ruse va accelera degradarea internă și îi va reduce capacitatea de rezistență pe termen lung. Va reduce, de asemenea, costurile pe termen lung ale UE în ceea ce privește sprijinirea Ucrainei. Mai important, contracararea acestor scheme de fentare a sancțiunilor nu este doar o chestiune ce privește Ucraina sau Rusia, deoarece și alte state autoritare vor folosi aceleași canale — ceea ce va afecta inevitabil scena internațională.