Ce se întâmplă dincolo de isteria electorală din R.Moldova

Acum că ne-am calmat cu alegerile din Republica Moldova, ar trebui să începem să ne uităm cu atenție la ce se întâmplă dincolo de isteria electorală și mai ales să vedem de ce este nevoie de o reformă reală a justiției la Chișinău în condițiile în care avem un schimb de infracționalitate între cele două maluri ale Prutului. Să ne gândim puțin la bizareria triadei Plahotniuc - Șor - Platon.

Mai întâi să vedem ce au în comun. Plahotniuc și Șor provin la origine din cercurile perestroikiste coordonate din zona Lucinschi. S-au despărțit de zona Lucinschi cu zbierete după ce s-au produs niște ruputuri de business, neînțelegeri legate de bani și controlul fluxurilor economice. Nu-mi este clară originea lui Platon, dar pare că tot de-acolo vine.

Avem o gradație în prezent: Plahotniuc este descris ca răul suprem, are o dimensiune ontologică felul în care e descris Plahotniuc, e un nivel de ură rar întâlnit, s-a făcut și un serial. Șor este o treaptă mai jos, este un adversar redutabil, omul Moscovei, corupătorul alegătorilor - dar nu are dimensiunea demonică a lui Plahotniuc, rămâne doar un dușman, fără anvergură cataclismică. Despre Platon nu mai zice nimeni nimic, ai impresia că e protejat de o mână nevăzută. Și totuși: cei trei au fost parteneri/ concurenți foarte multă vreme, prin documentele anchetelor unde apare unul - țop! apar și ceilalți doi, zici că sunt legați ombilical. De unde a apărut diferența de tratament în mass-media de la Chișinău? Care e resortul care a dus la demonizarea unuia, al doilea a rămas doar un dușman și de al treilea nu mai zice nimeni nimic?

Și l-am lăsat deoparte pe Vlad Filat, care și el umbla de mână cu băieții ăștia trei prin Chișinău în vremurile bune.