"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Tot mai apreciată în lumea specialiștilor este Editura ”Ratio et Revelatio” care a publicat recent, în colecția sa ”Historia”, coordonată de Raluca Lazarovici Vereș, un volum fundamental pentru înțelegerea și studierea rezistenței anticomuniste din munții României. Această lucrare de referință promite să ocupe un loc distinct și original în istoriografia românească, fiind scrisă de un istoric clujean specializat în studii dedicate luptei anticomuniste: Cornel Jurju.
Cartea, intitulată „Șușmanii. Epopeea anticomunistă din Apuseni (1948-1958)” (volumul poate fi comandat online AICI) este un construct științific, transfigurat cu acribie și curaj, de istoricul Cornel Jurju, care mi-a fost coleg la Facultatea de Istorie din cadrul UBB. Apărută în colecția ”Historia”, lucrarea reprezintă un studiu monografic cuprinzător, aș spune exhaustiv, dedicat grupului de partizani anticomuniști – Șușmanii. Format în satul Răchițele (Cluj) de membrii aceleiași familii (în mare parte) – țărani greco-catolici –, gruparea de partizani anticomuniști a rezistat în munți timp de un deceniu, până când membrii grupului au fost trădați în 1958. Gruparea ”Șușmanii” a fost sprijinită de o rețea de sute de localnici din diverse localități din jurul comunei Mărgău, Valea Firii, muntele Humpleu, dar și din Huedin, din zona Tranișu, Hodiș, Bologa sau Lunca Vișagului.
Autorul realizează cu talent o descriere fascinantă ajutat de instrumentarul istoriografic al unui arhetip românesc, care s-a opus instaurării comunismului. Este de remarcat faptul că în lucrările sale anterioare despre Șușmani, Cornel Jurju a instrumentat ancheta orală realizată minuțios în stil american – învățat la școala lui Doru Radosav -, iar pentru acest compendiu masiv a folosit arhivele Securității din dosarele aflate la CNSAS. Interesant că documentele scrise de Securitate completează ceea ce ancheta orală a relevat cu acribie și acuratețe, dovedind că documentul oral poate fi mult mai important și în spiritul adevărului decât cel scris și supus influențelor ideologice și clișeelor specifice aparatului de represiune în regimul totalitar. Adevărul oral transpare ab initio, în cartea autorului mai important și mai corect expus decât documentul scris și supus tezismului ideologiei comuniste. Lucrarea realizată de istoricul Cornel Jurju, un cercetător remarcat și remarcant al perioadei noastre, a fost susținută științific de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, iar redactarea cărții a fost realizată de istoricul Flori Bălănescu. Volumul recent apărut deja ocupă un loc distinct și original în istoriografia românească, fiind perceput pozitiv de critica istoriografică. Trebuie să remarcăm și prefața scrisă cu rigoare științifică și viziune istoriografică de către istoricul Cosmin Budeancă. Volumul a văzut lumina tiparului în colecția „Historia” coordonată de Raluca Lazarovici Vereș, în parteneriat cu Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, reprezentat în acest proiect de Florin-Răzvan Mihai. Conceptul copertei este compus cu imaginație memorială și patina timpului de Gabi Giulușan.
„Șușmanii. Epopeea anticomunistă din Apuseni (1948-1958)” reprezintă de fapt un vast studiu monografic, care îmbină ancheta orală, documentele de arhivă și dosarele CNSAS, armonizate cu ingeniozitate și simț critic-istoric de către Cornel Jurju. Acesta e remarcat deja de critica de specialitate ca un autentic numen istoriografic prin noutatea metodologică adusă de autor. Grupul Șușman, care a activat în munte peste zece ani a intrat în mentalul colectiv românesc ca o forma mentis a rezistenței împotriva regimului comunist. În mare parte grupul de rezistență a fost compus din membri ai aceleiași familii, inclusiv o femeie, Lucreția Jurj. Acești țărani din comuna Răchițele din județul Cluj au rezistat timp de zece ani (1948-1958) înainte de a cădea din cauza multiplelor trădări. Și totuși, istoricul Jurju reușește să creioneze cu simț artistic și minuțiozitate de bijutier istoriografic fresca vieții partizanilor în munți, cu problemele legate de subzistență, construcția bordeielor ascunse în desișul pădurii, cu gropile cu provizii pentru iarnă, dileme morale și cu luptele aprige de a ieși din încercuirile Securității, care l-a un moment dat a folosit 2000 de soldați și ofițeri împotriva a zece oameni înarmați și cu un crez mare pentru libertate. Partizanii aveau la ei cărți de rugăciuni, împletind astfel credința cu lupta anticomunistă. Laitmotivul ”vin americanii” pe care îl ascultau la radio Vocea Americii, la aparate portabile pe baterii, i-a făcut să reziste crezând că SUA va declara război URSS și va elibera România, reinstaurându-se astfel democrația și monarhia. Lucrarea în termenii comparativismului istoric se poate asocia și cu lucrările comprehensive ale lui Răzvan Gheorghe, specialist pe lupta armată anti-bolșevică, sau Adrian Petcu privind rezistența armată anticomunistă.
Cartea a fost lansată într-un mod original pe 21 septembrie 2025, pe pitorescul vârf al Muncelului, în comuna Mărgău, județul Cluj, în cadrul „Festivalului Apuseni: Sărbătorile Memoriei”, deci pe locurile unde gruparea de artizani și-a vărsat sângele pentru libertatea României. Potrivit Dr. Cosmin Budeancă, istoric și expert la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc: „Autorul combină informații din documente ale vremii, mărturii de istorie orală, presă, lucrări publicate și surse web, creând – fără îndoială – cea mai amplă și completă analiză a unui grup de luptători anticomuniști scrisă până în prezent în țara noastră”, iar Cristina Liana Pușcaș, doctor în istorie și muzeograf la Muzeul Țării Crișurilor – Complex Muzeal, notează despre volum: „Volumul este o frescă a suferinței unor oameni care au înțeles că nu pot abdica de la convingerile lor: libertate, dreptate, umanitate, solidaritate. Unii membri ai Grupului Șușman au ales moartea mai degrabă decât să cadă în mâinile unui regim care i-ar fi umilit, batjocorit, transformat în non-oameni sau chiar împușcat mișelește. Sacrificiul familiei Șușman și al celor din grupul extins este un exemplu de demnitate, iar autorul, Cornel Jurju, a scos la lumină adevărata luptă a unor oameni care s-au opus comunizării țării cu prețul vieții lor. Volumul publicat de Ratio et Revelatio adaugă o altă cărămidă însângerată la turnul dramelor multiple și complexe trăite în regimul comunist din România, un turn care continuă să se înalțe cu aceste cărămizi ale memoriei, un turn al adevărului”.
De asemenea, Raluca Lazarovici Vereș, coordonatoarea colecției Historia și Doctor în Istorie și Filologie, afirmă cu empatie istoriografică față de subiect: „Este vital pentru identitatea noastră românească să producem astfel de lucrări, cu onestitate, rigoare științifică și pricepere, pentru a clarifica apele care curg suprapuse și tulburi astăzi: cele ale evocării rezistenței anticomuniste și cele ale ideologiei de extremă dreaptă. Istoricii sunt chemați să facă lumină, aducând publicului cunoștințe și informații certe, pe de o parte pentru a ne cunoaște adevărații eroi, iar pe de altă parte pentru a preveni alunecări și devieri periculoase bazate pe distorsionări ale istoriei moștenite din perioada național-comunistă”.
Cartea lui Cornel Jurju deși voluminoasă se citește pe nerăsuflate datorită stilului antrenant în care este scrisă, ca un roman de aventuri, deși ”aventurile” sunt drame reale ale unei comunități ancestral-rurale, care nu a dorit să se plieze regimului comunist. Teodor Șușman sr. când a intrat în ”ilegalitate”, ca urmare a presiunilor Securității în primăvara lui 1948 era deja o legendă a Munților Apuseni prin lupta sa din interbelic, pentru drepturile moților. A fost și primarul liberal al localității Răchițele, fiind denumit de moți ca ”Regele Munților”, lucru care duce la o similaritate semantică cu eroul Avram Iancu în mentalul colectiv. Lupta lui Teodor Șușman sr. a fost percepută de moți, ca lupta unui personaj intrat în legendă precum Avram Iancu. La început lupta lui Șușman a fost un ”refugiu” în munții dragi începând cu primavera lui 1948, apoi s-a transformat în grupare armată de rezistență. Sunt de remarcat și acțiunile ofensive ale grupării Șușmanii, care atacau pichete de pădurari, primării, magazine mixte, IPEIL, autobuze RATA sau primării, pentru a face rost de bani sau alimente, dar mai ales de a arăta comunității rurale din Munții Apuseni că există o ”armată de eliberare” anticomunistă, care nu cedează în fața regimului comunist, iar când vor ”venii americanii” se vor lupta pentru eliberarea României de sub dominația URSS.
Teodor Șușman sr. vedea acțiunea sa ca o mișcare de rezistență armată până la venirea americanilor și reinstaurarea monarhiei. Partizanii trebuiau să reziste cât mai mult în munți pentru a da semnalul Lumi Libere că România profundă și democrată nu cedează ocupantului sovietic. Chiar și acțiunile de subzistență sau fugitive în fața acțiunilor Securității făceau parte tot din acel proiect de a prelungi rezistența și a păstra pe teritoriul Munților Apuseni ideea unui teritoriu liber de comunism, de a menține flacăra libertății.
Cornel Jurju încearcă să fie elegant în descrierea pedepsirii ”trădătorilor” Petru Purcel și Pașcu a Bonții, din motive de a nu jigni urmașii, dar din punct de vedere istoriografic se știe că într-o luptă armată de eliberare națională, așa cum a fost cea a Șușmanilor și nu numai, trădarea se pedepsește cu condamnarea la moarte. Aceasta se întâmplă în toate luptele de eliberare din toate timpurile și toate țările. Execuția celor care s-au dat cu dușmanul ”manu miliari” este specifică frontului, iar Apusenii era linia frontului pentru restaurarea democrației și monarhiei împotriva unui regim ilegitim impus de o putere străină URSS în România.
Volumul explică minuțios geneza acestui grup emblematic de rezistență armată și urmărește dezvoltarea sa etapizată, clarificând episoade puțin cunoscute și aducând în lumină luptătorii, precum și numeroșii susținători din satele de munte. În acest sens, Cornel Jurju cercetează în detaliu atât dosarele de la CNSAS, cât și mărturiile orale lăsate posterității. Grupul s-a destrămat pe parcursul anilor, datorită prinderii în luptă a unor membri precum Gheorghe Mihuț, Lucreția, Mihai Jurj, Oneț Roman sau prin moartea altora, precum Ioan Bortoș și Ioan Popa. Nu în ultimul rând, volumul este o frescă a acelor vremuri tulburi, reprezentând un itinerar de neratat spre inimile moților. Localnicii i-au iubit pe Șușmani și i-au sprijinit logistic.
Chiar și după asasinarea în luptă, în șura de la Răchițele, a lui Teodor Șușman Sr., gruparea a continuat să lupte cu arma în mână și cu speranță până în februarie 1958, când cei doi frați, Teodor și Avisalon Șușman, cad în luptă cu Securitatea, fiind arși în Șura de la Tranișu pe 2 februarie 1958. Imaginea este asemănătoare cu cea din filmul lui Nicolae Mărgineanu din 1993. Doar atunci Securitatea a considerat grupul lichidat.
Cornel Jurju redă poetic refugiul celor doi frați în zona Tranișu, Morlaca, Hodiș, când Teodor Șușman devine simbolic Petrea Iconarul, care trăia cu acte false și picta icoane frumoase, pe care le vindea țăranilor. Este o autentică metanoia religioasă de la partizan la iconar dăruit credinței. Fiind un bărbat frumos și inteligent, Șusman junior a avut numeroase iubite printre sătence: văduve, domnișoare sau femei măritate, una în fiecare sat se pare, în care s-a retras în anii 1952–1958, fapt ce arată charisma sa deosebită. După moartea sa în luptă cu Securitatea, în șura de la Traniș, ultima iubită, Anca Lungu, a fost schingiuită de securiști și închisă, dar și pentru că a fost iubita partizanului. Eliberată, Anca Lungu nu a mai putut umbla din cauza bătăilor primite la tălpi și s-a confruntat cu probleme grave de sănătate mintală.
Între anii 1953 – 1958, Teodor Șușman Jr. a participat la nunți în sat alături de primari, pădurari și milițieni, dansând la hore fetele și nevestele, fără ca aceștia din aparatul de represiune să știe că stau la masă cu celebrul partizan anticomunist Teodor Șușman Jr. Sunt portrete vii și dinamice, realizate cu măiestrie de către istoricul Cornel Jurju, arătând astfel că lupta anticomunistă a cuprins diverse etape de relativă „normalitate” în conspirativitate, dar și că populația, uneori conștientă despre cu cine avea de-a face, nu i-a trădat pe partizani, în ciuda miilor de informatori, dar și a majorității „nesinceri” folosiți de Securitate.
Reiese din carte că poporul român nu a acceptat comunismul și i-a iubit pe partizani, câteodată chiar prin femei, chiar la propriu. Gruparea Șușmanii nu a fost deloc izolată, ci a reprezentat cu adevărat inima care a bătut pentru libertate în Munții Apuseni, într-un timp al întunericului totalitar. Autorul surprinde, cu duioșie, și povestea de dragoste a Lucreției Jurj, care, pentru iubirea sa, și-ar fi dat viața ca să nu-i trădeze pe partizani. Este de reținut mărturia partizanilor, făcută gazdelor, că mai bine ar fi murit decât să cadă vii în mâinile comuniștilor. Aceasta arată dorința lor de a lupta pentru libertatea României până în ultimul moment, cu o tărie de caracter demnă de portretele marilor eroi ai poporului român.
În memoria luptei lor anticomuniste, istoricul Cornel Jurju a scris această carte, arătând că românii nu au acceptat regimul totalitar, ci au rămas ferm atașați monarhiei și democrației. Autorul surprinde și intrarea în legendă, după 1990 a familiei Șușman, pentru care s-au compus balade și poezii. Intrarea în literatură a Șușmanilor face parte din imaginea mitologică a acestui erou legendar Teodor Șușman sr., care ar putea da numele satului Răchițele pe viitor. Istoricul Cornel Jurju are stil și face parte din noua generație de istorici dedicați aflării adevărului despre lupta de rezistență anticomunistă. Istoricul a scos în evidență cu acribie și tact faptul că gruparea de partizani anticomuniști Șușmanii este dovada istorică a faptului că românii au luptat cu arma în mână împotriva unui regim ilegitim, adus pe tancurile sovietice în țara noastră. Partizanii au murit pentru libertatea poporului, intrând în legendele Apusenilor.
Volumul poate fi comandat online AICI
