Republica Moldova & Ortodoxia (și despre Savatie Baștovoi)

Republica Moldova & Ortodoxia reprezintă un capitol tipic și tragic de gubernie la marginea imperiului rusesc și de parte a unei Românii în care unionismul a fost confiscat de golanii de galerie. Recentele tulburări dintr-un sat moldav sunt și ele tipice și tragice, dar nu mai puțin previzibile: oamenii sunt împărțiți între jurisdicția românească și cea rusească, chiar dacă vorbesc românește și slujbele sunt în limba română, între București/Chișinău și Moscova, între dorința europeană a țării lor oropsite și coșmarul muscălesc.

La urma urmelor, ceea ce vedem de câțiva ani bun în Moldova este în mic ceea ce s-a petrecut deja în istorie și are toate condițiile să se repete: când o comunitate de credință, să o numim generic astfel, are un evident și masiv protectorat politic, iar acesta îi cere, "la schimb", transferul simbolic pentru a își impune și mai ales menține puterea, aici: influența țaristă-sovietică-putinistă, imediat ce politicul începe să scârțâie, nici comunitatea nu o va duce bine. Da, nu este în duh bisericesc, dar cu atât mai puțin nici pactul cu diavolul.

Istoric, așa s-a petrecut, mutatis mutandis, cu însăși Patriarhia Ecumenică, devenită în primul mileniu centru eclezial doar prin voință imperială, constantiniană - altminteri, după criteriul apostolic, putea, fie și ocupat, să rămână Ierusalimul -, dar după căderea basileilor a trebuit să intre în faza reală a eclesiologiei primațiale de tip sinodal. În schimb, neînvățând nimic din toate acestea, Moscova s-a visat a treia Romă, cu toate consecințele știute. Problema este că "teritoriul canonic rus" este în plin proces de micșorare prin topirea ghețarului politico-militar. 

Revenind la Republica Moldova: simplu fapt că toate lăcașurile de cult aparțin statului (precum în Franța revoluționară), care are și nu prea grijă de ele, tot parohiile fiind atente la patrimoniu, este o reminiscență sovietică. După rânduiala unui stat de drept, situația ar trebui normalizată, adică zidurile să fie lăsate complet în seama celor care le dau suflet, care le încălzesc la propriu și spiritual. Altminteri, o să tot ne jucăm de-a baba-oarba în funcție de cine este sau va veni la guvernare. O perspectivă deloc misionară. Dimpotrivă. Nu pierd o jurisdicție sau alta, pe rând, ci Ortodoxia.

O notă personală: după ce a făcut ceva bani frumoși pe seama publicului predominant din România cu niște cărți împachetate ideologic - puțin adevăr, încă o linguriță inspirație și restul scriitură de derută -, după ce nu a dat niciun semn, măcar și de tristețe, privind războiul ortodoxo-ortodox din Ucraina, Savatie Baștovoi apare acum cu nesimțirea mediatorului neprihănit, a celui care reclamă corectitudine și realism. Nu are decât să îi ia pe unii de proști, dar ar face bine să țină cont că noi știm faptul că, asemeni lui Longin din țara vecină, el joacă cartea rusească pe românește. 

Doxa!