AUR-istul Petrișor Peiu vrea o îmbunătățire a relațiilor cu Rusia și cere ca România să pledeze în această direcție la nivelul UE: S-a mers prea departe / Trebuie cumva să fim mai flexibili

Petrișor Peiu, președintele Consiliului Național de Conducere al AUR și totodată personaj care se visează în funcția de prim-ministru, a acordat miercuri, 1 aprilie, un interviu pentru publicația Adevărul pe parcursul căruia a pledat ca România să ceară la nivelul Uniunii Europene îmbunătățirea relațiilor cu Rusia. 

Motivul invocat de Peiu? Un așa-zis acces la resurse energetice mai ieftine. Pe de altă parte, liderul AUR nu a vorbit deloc în acest interviu despre riscurile unei asemenea abordări, respectiv despre șantajul energetic practicat de Rusia de-a lungul timpului. 

Redăm pasajul-cheie din interviu: 

– Credeți că România ar trebui să înceapă un dialog cu Rusia prin intermediul americanilor?

– Eu cred că România, în general, nu trebuie să dialogheze cu nimeni prin intermediul nimănui. Dacă vrea să dialogheze, poate s-o facă în nume propriu. În al doilea rând, cred că aici este o rupere de relații la nivelul Uniunii Europene și dialogul va putea fi reluat fie de către Uniunea Europeană sau să fie o decizie în Uniunea Europeană în acest sens, iar dialogul să fie, mă rog, bilateral, fie o decizie la nivel NATO, pentru că sunt două instituții în care România este parte, două tratate esențiale, în care s-a luat această decizie de înghețare a unor relații cu Federația Rusă, de sancționare a unor entități din Federația Rusă, a Federației Ruse în ansamblu. Și atunci realist vorbind, orice discuție bilaterală ar avea un efect contrar celui dorit, în sensul că s-ar repeta situația din Ungaria, care nu este într-o situație fericită. Acum, într-adevăr, Ungaria este cumva pusă cu spatele la zid, dar de ce este pusă? Sunt câteva state europene care sunt landlocked, adică nu au ieșire la mare și atunci au o dependență mare de țiței și gaze din Federația Rusă. Dar altminteri faptul că Ungaria s-a ambiționat să aibă o relație separată și cu Federația Rusă, care excede multe din înțelegerile la nivel UE și NATO, pragmatic vorbind, așa, sigur că e frumos să clamăm faptul că Orban e campionul al nu știu cărui curent, dar la nivel concret, pragmatic nu a ajutat Ungaria acest lucru, iar un indicator care arată acest lucru este că pentru prima oară în istorie România se află deasupra Ungariei la toți indicatorii economici importanți.

– Așadar, o recâștigare a mandatului pentru Viktor Orbán ar fi un dezastru.

– Nu spun că ar fi un dezastru. Până la urmă cine sunt eu să-mi doresc ca Ungaria să prospere? N-am căderea asta. Pe de altă parte, constat ce s-a întâmplat. Însă în interiorul Uniunii Europene, România poate să pledeze pentru o politică mai realistă față de Federația Rusă. 

– Adică să fie dispusă la dialog, credeți, România cu Federația Rusă în anumite condiții?

– Nu România. Repet, în interiorul Uniunii Europene trebuie să ne facem auzite vocile, sunt mai multe state care au această problemă, ca cel puțin în privința dependenței europene reale de anumite produse din Federația Rusă să fim mult mai flexibili. Adică s-a mers prea departe și asta a indus o creștere majoră de prețuri în Uniunea Europeană, care a distrus sau a participat la distrugerea competitivității economiei europene. Altminteri, înainte de războiul din Ucraina se luaseră deciziile astea de terorism verde, cum îi spun eu, care au subminat foarte mult economia europeană. Dar realist vorbind, Europa a fost tot timpul o putere în industria chimică, cea mai mare putere din lume. Nu poate să renunțe atât de ușor la a procesa un gaz ieftin, pentru a face produse chimice ca și până acum, să domine piața mondială. La fel, accesul la un țiței ieftin este numai un aspect al dependenței sau cvasidependenței de țițeiul rusesc. Problema e că unele rafinării din Europa au fost proiectate pentru un anumit tip de țiței. În general, orice rafinărie, când o proiectezi, o faci pentru un tip de țiței. Trebuie cumva să fim mai flexibili în domeniul ăsta al resurselor. 

– Față de Rusia.

– Față de Rusia, pentru că altfel riscăm niște situații absurde în care zicem că nu mai importăm gaz din Rusia, dar sigur că din Turcia importăm tot gaz rusesc sau iranian că nu există gaz turcesc, nu? Sau în locul gazului rusesc importăm îngrășăminte chimice făcute din gazul rusesc, care sunt mult mai scumpe.