Galerie FOTO. Epopeea românească din Extremul Orient. Cum a luptat Legiunea Română de Vânători Transilvăneni-Bucovineni împotriva bolșevicilor în Războiul Civil Rus. Comuniștii o supranumiseră ”Divizia Sălbatică”, datorită acțiunilor brutale și victorioase întreprinse de români

Sfârșitul Primului Război Mondial nu a adus cu sine pacea mult-dorită de întreaga Europă, ba dimpotrivă, a fost sursa care a declanșat o serie de războaie secundare precum războiul româno-ungar, războiul greco-turc, războiul polono-sovietic sau războiul civil rus. Acesta din urmă a fost cel mai complex dintre toate războaiele ce au urmat imediat primei conflagrații mondiale prin întinderea frontului, pierderi umane, complexitatea acțiunilor militare și prin părțile beligerante implicate. 

Revoluția din octombrie 1917 a schimbat cu totul fața Rusiei Imperiale de odinioară. Situația economică extrem de complicată precum și pierderile militare mari și evoluția defavorabilă a frontului au alimentat nemulțumirile din societatea rusă, ducând la instaurarea regimului bolșevic. Abuzurile și teroarea „roșilor” nu au făcut decât să alimenteze opoziția anticomunistă iar de aici până la declanșarea conflictului armat nu mai era decât un pas. Dorința bolșevicilor de a se înstăpâni pe întregul cuprins al fostului imperiu al țarilor s-a izbit de rezistența Legiunii Cehoslovace (unitate formată din foști soldați cehoslovaci din armata austro-ungară căzuți prizonieri la ruși). 

Revolta cehoslovacilor începută la Celiabinsk ca răspuns la încercările comuniștilor de a-i dezarma au dus la declanșarea războiului civil rus. Curând, cehoslovacilor li s-au alăturat trupele albgardiste ruse conduse de amiralul Kolceak, generalul Denikin și atamanul Dutov, precum și unități ale foștilor soldați ai armatei austro-ungare aflați prizonieri în Rusia, inclusiv Corpul II al Voluntarilor Români din Rusia (devenit ulterior Legiunea Română de Vânători Transilvăneni-Bucovineni din Siberia), participând la importante lupte precum cea de la Marinsk, în urma căreia au fost tăiate legăturile trupelor Armatei Roșii cu Siberia. Totodată, trupelor române le-a fost încredințat spre pază un segment important din calea ferată transsiberiană în zona Taișet-Zima-Tulun-Nijneudinsk-Irkutsk, ocazie cu care au fost nevoite să ducă lupte necontenite împotriva partizanilor bolșevici, totalizând 37 de expediții și asigurând astfel ariergarda trupelor aliate aflate în retragere. 

La cererea insistentă din noiembrie 1919 a generalului Maurice Janin, șeful Misiunii Militare Franceze din Siberia și comandant suprem al forțelor aliate din Rusia, Guvernul României a luat decizia înființării unei Misiuni de repatriere a voluntarilor și prizonierilor români aflați în imensitatea Siberiei. Astfel, pe 15 aprilie 1920 a preluat această grea răspundere maiorul Victor Cădere, după ce trupele voluntarilor români respinseseră în bătăliile de la Șeragul și Kuitun ofensiva bolșevică. În urma acestor bătălii victorioase, Legiunea Română de Vânători Transilvăneni-Bucovineni a fost supranumită de comuniști „Divizia Sălbatică” datorită acțiunilor brutale și victorioase întreprinse de aceasta. Până în 1921, Misiunea Militară Română din Siberia a reușit repatrierea a aproximativ 5.000 de voluntari și prizonieri români. 

Această „epopee românească din Extremul Orient” (după cum și-a numit maiorul Victor Cădere memoriile) nu avea cum să scape vigilenței autorităților comuniste, care s-au răzbunat cu vârf și îndesat asupra multor ofițeri ce au luptat de partea forțelor anticomuniste în timpul războiului civil rus. Atât maiorul Victor Cădere cât și locotenentul Elie Bufnea și alți ofițeri români aveau să cunoască sistemul carceral comunist din țara noastră. Dar despre istoria detaliată a acestei epopei românești în Siberia, în alte viitoare texte.