O merdenea cu unt, vă rog!

Sunt multe de spus, analizat, expertizat, expus, declamat și susținut. Mai ales de când AI a ajuns un Google mai evoluat și livrează inclusiv alibiul gândirii. Bine, cine știe să folosească, în general, instrumentele cunoașterii, fie că sunt manuscrise, hărți ale galaxiei sau idei puternice, formative, nu cade în capcană. Așadar, agenda de mic dejun este amestecată și, pe alocuri, neliniștitoare. Dar să le luăm pe rând și pe scurt.

1. Nu cred absolut deloc în lozinca unui Guvern cu puteri depline în condițiile în care România depinde sinucigaș de creditori externi. În fapt, clamarea crizei guvernamentale vrea să ne îndrepte privirea în altă parte, ca să nu vedem cât de jalnic joacă Parlamentul, Președinția, CCR și justiția în general. Am văzut în aceste luni destul de clar că nu ne putem baza pe nimeni, că suntem pe modus-ul demisionar din chiar propria istorie.

2. Legat de aceasta, de istorie, am asistat iarăși la caricaturi penale de rescriere a ei chiar în ziua marcării momentului în care URSS ne intra în case, suflete și vieți. Cu brutalitatea între timp uitată. Cine tot ne/mă mai critică pentru o eventuală obsesie cu rușii chiar nu știe ce este ea, istoria. În plus, am constatat cu amărăciune complicitatea popilor cu minte puțină și cădelnițe mari. Off!

3. Povestea cu Mița și biciclistul ei de PR, insolent ca orice inteligență fără resurse autonome, nu este despre iubirea unora pentru margarină. Nu. Este fix lărgirea culinară, palatină, a divizării societale pe care prea puțini își propun, cu răbdare și onestitate, fără un profit oarecare, să o vindece cumva.

4. Dacă lăsăm trompetele sindicale jenante la o parte, discuția despre legea salarizării este una despre România inegală, inechitabilă, fără parametri reali ai calității vieții. Este mai mult decât o temă ascunsă de tot felul de, culmea!, social-democrați. Este una despre cât ne costă să fim români aici, la fața locului, despre libertatea și solidaritatea aceea netrâmbițată și nepunsă pe antet de minister.

5. Mă îngrijorează real, fără să fac atac apocaliptic, ce se va alege cu fragilul nostru echilibru economic când o să plătim o pâine 20 de lei și un litru de benzină 30. Asta poate fi o trezire foarte proastă din reveria estivală și, da, încă un instrument de propulsare a celor care ne-au băgat deja în ciocolata fierbinte.

6. Căldură sau nu, văd un fenomen bizar: Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) încearcă să igienizeze mass-media, iar dânsa o ține morțiș după punctajele sponsorilor. Iar Patriarhia, angelică, tace. Cu insistență suverană.

7. Începe în curând școala: o nouă rundă de poveri pentru familii, timp pierdut în trafic, incertitudini și zise criterii de evaluare care, da, probabil că sunt scrise cu un AI fără corespondent uman responsabil. Cel puțin așa mi se par mie cele "puse în transparență", o formulă calchiată după engleză care arată stupiditatea autorităților.

8. Rusia este, după toate semnele, la o cotitură, iar dacă face bum, o să avem o situație și mai ambiguă, câtă vreme campania prelungită a lui Georgescu - acest Padre Pio Boca & Bio - a scos la suprafață ceva mult mai grav decât câțiva rezerviști nostalgici și falși eroi: existența unui mediu consistent, inclusiv în și în jurul structurilor de forță, receptiv la narațiuni antioccidentale și proruse.

9. Papa de la Roma are o creștere (sic!) bună: i-am citit câteva texte mai atent zilele acestea și văd o conștiință realmente evanghelică, universală, nu un yankeu la curtea familiei de Medici. O rază de soare.

10. În fine, Patriarhul Moscovei, Kiril, a scos o carte despre „metafizica războiului”.

Doxa!