O definiție de dreapta a corectitudinii politice

De ce permitem socialiștilor să ne spună ce este „corectitudinea politică”? Ne arată faptele cât de corecte au fost regimurile de stânga: de la milioanele de oameni uciși de Stalin la foametea programată din Ucraina și Basarabia, de la masacrele lui Pol Pot și Mao Tze Dun împotriva propriului popor la sărăcirea Venezuelei, pe vremuri una din cele mai prospere țări din America de Sud. Cum să ne dea lecții de corectitudine cei care au justificat sau acceptat crime în masă?

Eu sunt un om de dreapta. Cred în corectitudinea politică. Dar, pentru mine, ea înseamnă:

– Libertatea de exprimare este sacră. Nimic nu justifică abolirea libertății de exprimare. Orice limitare a acestui drept este un pas spre dictatură. 

– Piață liberă: intervenția Guvernului în economie înseamnă corupție și sărăcie. Dovada: regimul Ceaușescu, falit, după ce și-a ținut populația în frig și foamete. 

– Guvern minimalist: cu cât Executivul are puteri mai mari, cu atât corupția este mai mare. 

– Reglementări minime: fiecare regulă a statului, fiecare autorizație, este o sursă de șpăgi pentru cei care trebuie să o aplice/să o elibereze. Funcționărimea de stat generează reguli noi ca să-și justifice existența, să aibă putere asupra celor care vin cu capul plecat ca să fie lăsați să-și dezvolte o afacere.

– Bărbat și femeie, două genuri – așa este corect politic. Nu putem perpetua la nesfârșit nebunia și bătaia de joc față de o majoritate obligată să vorbească așa cum îi cer câțiva cetățeni. Să facă ce vor – da, noi, oamenii de dreapta respectăm libertatea individuală –, dar nu ne spuneți cum să vorbim, sub amenințarea pedepselor. 

– Este dreptul fiecăruia să spună ce vrea despre socialism, progresism și comunism. Este dreptul nostru să le respingem, să spunem că au fost și sunt niște regimuri criminale. Javier Milei a afirmat, într-o declarație celebră, că a fi de stânga este o „boală a sufletului” care își are rădăcinile în invidie, ură și resentimente. Are dreptate! 

– Sistem de educație bazat pe vouchere educaționale, care oferă elevilor dreptul de a alege. Sistemul de stat, mai ales cel din România, capturat de sindicate pesedisto-auriste, a eșuat. 

– Sistem privat de sănătate, spargem monopolul corupt al CNAS. Dacă vrem să salvăm românii din lagărul de concentrare numit „sistemul de spitale de stat” trebuie să le dăm șansa să meargă la clinici private. Cuvinte cheie: libertate, libertatea de a alege și concurență. 

În sfârșit, dacă vrem să ne bucurăm de aceste libertăți, dacă vrem un regim „corect politic” față de majoritatea onestă și muncitoare, este nevoie să oprim fraudarea alegerilor. Nu vom scăpa de grupările infracționale care dețin conducerea politică a României câtă vreme ele ajung la putere furând voturi. 

Alegeri libere și apoi o Constituție nouă, în locul maculaturii moștenite de la Iliescu, așa vom avea o Românie liberă și prosperă, precum și o conducere „corectă politic” față de poporul care a ales-o.