Evadații din morga Frontului Popular

Există în istoria politică a R.Moldova o răpire care a făcut înconjurul Europei.

În primăvara lui 2002, deputatul Vlad Cubreacov a dispărut. Nu era un cetățean oarecare. Era prim-vicepreședinte al PPCD, deputat în Parlament și mâna dreaptă a agentului KGB Iurie Roșca.

Dispariția lui a provocat alarmă la Chișinău și ecouri puternice peste hotare. Instituții europene și organisme internaționale s-au alertat. R.Moldova ajunsese în centrul atenției: un deputat fusese răpit sau dispăruse fără urmă.

Și aici începe partea cea mai năucitoare a poveștii.

Cei care au înscenat răpirea și cunoșteau unde l-au dosit pe Cubreacov o făceau pe niznaiul la Procuratură. Iurie Roșca nu dădea semne de neliniște, iar dughinelul său cel mai fidel – l-am numit pe Ștefan Secăreanu – cădea în transă în fața camerelor de luat vederi și dădea semne că își pierduse memoria când era întrebat unde se află locul „nou adormitului” Vlad Cubreacov. Dosarul răpirii a rămas învăluit în mister, ancheta penală fiind oprită în perioada regimului Voronin.

Apoi vine una dintre cele mai spectaculoase comenzi primite de troică.

În 2005, cei din conducerea PPCD – Roșca, Cubreacov, Secăreanu și tovarășii lor – au votat pentru alegerea kremlinezului Vladimir Voronin în funcția de președinte.

Iar după vot au urmat și recompensele. Cubreacov și Secăreanu s-au ales cu apartamente în centrul Chișinăului la prețuri simbolice.

Coincidență? Politica roșchistă e plină de asemenea coincidențe, încât orice satiră rămâne fără replică.

Dar să lăsăm istoria să-și facă treaba. Pentru că adevărata surpriză vine abia acum.

Morga a rămas fără chei 

Iurie Roșca a fost judecat nu pentru uzurparea Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia. Nici pentru terorizarea, maltratarea și defăimarea intelectualității românești din R.Moldova. Nici pentru colaboraționismul cu regimul banditesc al lui Voronin și nici pentru serviciile îndelungate făcute Moscovei. Înainte de a fi rostită sentința finală la Chișinău, experimentatul KGB-ist a fost scos din R.Moldova de serviciile secrete rusești. Din grabă, Roșca a uitat să le lase ciracilor săi – Voronin, Tkaciuk, Dodon și Stepaniuk – cheile de la morga Frontului Popular, morgă ce urma să fie transformată, la recomandarea lui Dughin, în panteon moldo-rusesc.

Agentura roșchistă veche-nouă nu s-a pierdut cu firea. A spart ușa. A intrat în morgă. Pentru început, a făcut inventarul groparilor de frunte ai Frontului Popular.

Și a început recuperarea cadavrelor politice, în vederea (re)cosmetizării. Deocamdată s-au oprit la primele două. Le expun în cele ce urmează.

Vlad Cubreacov

Cubreacov nu a avut niciun stres. Mai trecuse prin răpiri.

Operațiunea de extragere a fost un succes. Cubreacov a fost scos din morgă și transportat peste Prut.

Destinația: București. Funcția: consilier AUR în Parlamentul României.

Așadar, cadavrul politic basarabean a fost stropit cu agheasmă de ucenicul său, mitropolitul Petru, mare amator de acadele cu gușă, și-apoi, a fost reînviat la București.

Ce poate fi mai simbolic? După ce, împreună cu Roșca și Secăreanu, au înmormântat Unirea în Basarabia, acum își va împărtăși experiența pe malul drept al Prutului.

Iar când cineva se întreabă cum este posibilă asemenea metamorfoză, răspunsul îl poate găsi în vechea școală de la Chișinău: dacă ești blagoslovit de Moscova, se poate muri politic în Basarabia și reînvia în Parlamentul din România.

Să trecem la o metamorfoză nu mai puțin spectaculoasă.

Ștefan Secăreanu

Al doilea specimen a rămas în misiune acasă, în apartamentul dăruit de Voronin în centrul Chișinăului.

În studenție, Ștefan Secăreanu își dorea foarte mult să ajungă profesor la catedra de ateism științific. Numai că URSS s-a prăbușit. Îndurerat, a plâns mult, fiindcă i s-a prăbușit cariera de lector-ateu și vocația de a vindeca poporul de opiul religiei. Însă, susținut de tandemul Roșca-Dughin, a supraviețuit tuturor prăbușirilor.

Și a făcut o reconversie profesională de mare succes.

De la ateist exaltat – la mare credincios. Din marxism – direct în ortodoxia rusească. De la catedra râvnită a ateismului științific – la predicile lui Kirill despre „valorile tradiționale”. Vrăjit de învățăturile lui Dughin, îmbrățișează credința demonstrativă: trei cruci la gât, mătănii la TV, iubire în discurs și venin în mesaje. Da, da, asta-i zisa ”înțelepciune rusească”.

Un asemenea parcurs ideologic merită studiat în facultățile de științe politice. Pentru că nu oricine poate fi, în aceeași viață, anti-rus în declarații și pro-Rusia în fapte; ateist convins și ortodox convins; anti-Voronin la proteste și-apoi să-l voteze președinte pe antiromânul Voronin. Secăreanu a găsit formula magică de a trece vesel și inocent prin așternuturile politice și cele mitropolitane aflate sub oblăduirea lui Cubreacov și Roșca.

Groparii

Roșca, Cubreacov și Secăreanu, îndrumați de înțelepciunea rusească a lui Dughin, au condus FPM/PPCD mai bine de două decenii. Au avut bani, partid, ziar, deputați, electorat, putere. Dușmanii lor nu au fost Voronin, Dodon, Tkaciuk sau Stepaniuc. Ei au tras cu cele mai murdare arme în unioniștii și intelectualii din Mișcarea de Eliberare Națională (MEN). Frontiștii care nu executau poruncile troicii Roșca-Cubreacov-Secăreanu erau aduși la instructaj la sediul FPM și snopiți în bătăi, iar intelectualii români, unul după altul, au fost trecuți prin abatorul lui Secăreanu, pe-atunci numit „Țara”. 

De la stânga la dreapta: Vlad Cubreacov, Iurie Roșca și Ștefan Secăreanu

Troica a reușit să risipească și să anihileze entuziasmul maselor, să îngroape MEN și să facă ”unirea” Chișinăului cu Bucureștiul, dar numai conform indicațiilor primite de la Moscova, mai exact, de la sediul din Lubianka. Mânați de pofta învrăjbirii, cei trei au distrus mai mult decât li s-a cerut: când nu mai aveau pe cine să îngroape, au înmormântat FPM-PPCD. Dar nici nu s-au mai putut opri: ei sapă în continuare în biografii, în memorie, în idealurile românești, în tot ceea ce a fost eroic, curat și generos în Mișcarea de Renaștere Națională. 

Chiar dacă Iura Roșca s-a lăsat ”răpit” și se ascunde în alt loc decât în culcușul mitropolitului demis sau al lui Cubreacov, misiunea de a curăța latrinele Frontului și ale Basarabiei a căzut pe seama pravoslavnicului Ștefan Secăreanu, înzestrat cu însușirea cameleonică de a trece cu ușurință de la o profesie la alta, în funcție de ce îi cer stăpânii de ieri și de azi. Astfel, stropit cu agheasmă de preafericitul polcovnic Vladimir Cantarean, în sfârșit, Secăreanu și-a găsit vocația de o viață și s-a reprofilat în vidanjorul Frontului și al MEN. E nesățios: zilnic răscolește în haznalele pe care i le-a încredințat Roșca încă de când se visa lector de ateism științific și gâde-măcelar la „Țara”.

Aici, dragilor, este adevărata miză a troicii. Nu salvarea lor, ci confiscarea Mișcării de Eliberare Națională, din nou și din nou. După ce au contribuit la înmormântarea FPM-PPCD, groparii vor acum să se prezinte drept moștenitorii lui. Morga nu le mai ajunge. Vor și certificatul de moștenitor.

Morga FPM, pe mâini sigure

Așadar, avem situația următoare: în fugă, Roșca a luat cheile cu sine. Totuși, morga FPM a fost deschisă cu ajutorul lui Tkaciuk, Dodon și Stepaniuk, intrând pe mâinile lor. Cadavrele politice ale celor doi gropari au fost recuperate. Unul, trimis consilier AUR în Parlamentul României. Altul, lăsat în misiune la Chișinău.

Primul traduce din rusă în română și viceversa, când auriștii se duc la Ambasada Rusiei după înțelepciune. Al doilea – vidanjor, administrator de haznale și purtătorul de cuvânt pravoslavnic al lui Dughin.

Firește, vechea meserie de a semăna vrajbă între români e pâinea zilnică a groparilor. Ei continuă să atace intelectualii, să falsifice adevărul despre Mișcarea de Eliberare Națională și să defăimeze tot ce e românesc pe ambele maluri ale Prutului.

Dacă vedeți prin Chișinău un cadavru politic cu trei cruci la gât și 30 de arginți în palmă, nu vă speriați. Dacă vedeți altul prin București, instalat confortabil într-un birou parlamentar cu 30 de arginți pe masă, nu vă mirați.

Nu, nu e învierea FPM. Este doar morga FPM în deplasare.

Iar groparii, după ce și-au îngropat partidul, rămân în misiune și-și definitivează opera. Sapa rusească e o prelungire a lor. 

Doar că, de data aceasta, nu mai îngroapă FPM. Încearcă să îngroape istoria și memoria celor care au făcut posibilă Renașterea Națională.

Dar memoria nu se lasă îngroapă. Dimpotrivă: memoria dezgroapă Adevărul.