Augustin Lazăr DEMONTEAZĂ acuzațiile ce i-au fost aduse privind trecutul său: "Nu sunt ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități"

Augustin Lazăr DEMONTEAZĂ acuzațiile ce i-au fost aduse privind trecutul său: "Nu sunt ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități"

Procurorul general, Augustin Lazăr a făcut marți declarații privind controversele ce au apărut în presă în legătură cu activitatea sa de procuror în perioada de dinainte de 1989. Astfel, procurorul general a transmis că nu a instrumentat dosare penale privind fapte împotriva regimului comunist și că nu este ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități sau altui serviciu de informații.

"Episodul la care fac referire unele instituții de presă, respectiv calitatea de președinte al Comisiei de Propuneri pentru Eliberare din cadrul Penitenciarului Aiud a fost prezentat în mod deformat și tedențios cu ignorarea explicațiilor pe care le-am mai dat. Din acest motiv sunt obligat să reiau precizarea conform căreia atribuția acestei comisii nu era cea de a dispune punerea în libertate a unor condamnați, fiindcă este simplu. Procurorul nu este judecător! Aceasta era ca și acum atributul exclusiv al instanței de judecată", a spus procurorul general.

Vă prezentăm declarațiile integrale ale lui Augustin Lazăr:

"Astăzi doresc să clarific câteva aspecte referitoare la primii ani ai carierei mele de procuror. Consider că am această datorie față de opinia publică, dar și față de colegii mei procurori. De asemenea, fac aceasta din respect pentru adevăr, o valoare care mi-a ghidat întotdeauna pașii și activitatea profesională. De fapt, munca procurorului e o continuă căutare a adevărului. 

În ultimele zile, câteva instituții de presă mi-au atribuit fapte pe care nu le-au făcut, mi-au pus etichete menite să mă decredibilizeze ca om, ca magistrat, ca român. Mărturisesc că este pentru prima dată în viață când mi se întâmplă așa ceva și este surprinzător și pentru un procuror cu o carieră îndelungată. În acest context, doresc să fac următoarele precizări, pe care le-am mai făcut de altfel. 

Nu sunt ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități sau a vreunui serviciu de informații. Am făcut și eu armata ca orice bărbat la vremea lui și vă spun cu mândrie că sunt rezervist al Armatei Române la arma Geniu. Mă gândesc ce speculații s-ar fi putut face în acest moment dacă aș fi fost la altă armă. Sunt plin de mândrie că am fost genist la o unitate din Timișoara și sunt și acum trecut în rezerva Armatei. Acest fapt este demonstrat de verificările concretizate în Arhivele CNSAS și în adeverințele ce s-au eliberat începând cu data de 18 iunie 2009, 14 februarie 2019, 27 februarie 2019, acte publice ce pot fi consultate pe site-ul acestei instituții. După cum se vede activitatea unui magistrat al Ministerului Public cu funcții de conducere a prezentat interes și mereu s-au făcut verificări și este bine că s-au făcut verificări, motiv pentru care în acest moment nu am nicio emoție pentru orice verificare care s-ar realiza în arhivele CNSAS. De fapt, în cursul anului trecut, CSM pentru a se asigura încă o dată că nu are printre membrii săi colaboratori, ofițeri, subofițeri etc. a mai cerut o verificare, iar în februarie a venit ultima verificare cu ultima adeverință. 

În perioada 1982-1989 am îndeplinit funcția de procuror stagiar cum este și în zilele noastre, respectiv procuror criminalist la Procuratura Locală din Alba Iulia fără a exercita nicio funcție de conducere. Am auzit în presă afirmații tedențioase că ce carieră mare am făcut eu în funcțiile de conducere. Nu am avut nicio funcție de conducere. Mapa mea este la CSM și poate fi văzută, verificată și se vede că Revoluția m-a prins la 33 de ani ca procuror criminalist ce se ocupa cu infracțiuni comise cu violență. Am lucrat în cadrul legal, iar activitatea mea a fost investigarea acestor fapte, infracțiuni comise cu violență. Nu am instrumentat dosare penale vizând fapte împotriva regimului comunist. Și-a pus cineva această problemă? Cineva care face o minimă verificare constată că infracțiunile contra securității statului erau instrumentate în justiția militară. Și-a pus cineva această întrebare?

Episodul la care fac referire unele instituții de presă, respectiv calitatea de președinte al Comisiei de Propuneri pentru Eliberare din cadrul Penitenciarului Aiud a fost prezentat în mod deformat și tedențios cu ignorarea explicațiilor pe care le-am mai dat. Din acest motiv sunt obligat să reiau precizarea conform căreia atribuția acestei comisii nu era cea de a dispune punerea în libertate a unor condamnați, fiindcă este simplu. Procurorul nu este judecător! Aceasta era ca și acum atributul exclusiv al instanței de judecată. Comisia avea doar rolul de a verifica îndeplinirea condițiilor tehnice. Important de precizat că legea aflată în vigoare la data respectivă avea aceleași prevederi pentru toate categoriile de condamnați. Este important acest aspect. Instituția Eliberării Condiționate este reglementată relativ similar și în prezent, cu mențiunea că acum verificările sunt efectuate de judecător. Judecătorul este cel care merge în prezent la Comisia de Eliberări Condiționate, face propuneri, apoi procesul verbal ajunge cu propunerile, că sunt pozitive sau negative, din nou la instanță, care dispune asupra situației fiecărui condamnat.

Aceste atacuri nefondate la adresa mea sunt în mod evident determinate de depunerea candidaturii pentru un al doilea mandat de procuror general. Atacurile mi-au dat însă prilejul de a reflecta asupra parcursului post-1989 al Ministerului Public. Rememorând dosarele importante, soluționate de către instituție de-a lungul timpului precum și analizele pozitive ale activității procurorilor în rapoartele Comisiei Europene am ajuns la o concluzie pe care doresc să o exprim public. Imediat după Revoluție, justiția, în general, și procurorii în special, au făcut pași rapizi spre modernizare instituțională și profesionalizare la cele mai înalte standarde într-o societate democratică. Șansa a făcut ca și pe noi să prindă generația mea această schimbare care a fost benefică pentru adevărata noastră formare profesională în continuare.

Practicile anterioare anului 1990, dintre care unele discutabile, bazate pe o etică deficitară impusă de legislația vremii au fost abandonate chiar din primii ani ai democrației. Acest fapt este demonstrat în primul rând de soluționarea dosarelor istorice care au contribuit la aflarea adevărului în cazul regimului comunist și la Revoluția din decembrie 1989. Regretatul procuror general Sorin Moisescu a avut intenția în urmă cu 21 de ani să exprime public o delimitare a instituției față de unele practici ale fostei procuraturi a României. Ar fi fost vorba desigur de o declarație de principiu pentru că în 1998 Ministerul Public era o instituție deja bine modernizată și într-un efort de modernizare considerabil.

Anul acesta marcăm 30 de ani de la prăbușirea comunismului în România și cred că este momentul unei delimitări explicite, categorice și neechivoce. Prin urmare, în calitate de conducător al Ministerului Public doresc să exprim scuze instituționale pentru practicile discutabile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară. Personal doresc să îmi exprim regretul pentru dramele și suferințele trăite de luptătorii anticomuniști, cărora le datorăm faptul că astiză trăim într-o țară democratică, membră a UE", a spus Augustin Lazăr.