România în Războiul Viitorului. O scurtă panoramare a principalelor provocări ale Erei Digitale

În mitologia greacă, Ares, zeul Războiului, aducea omenirii suferință și haos. Era căsătorit cu Enyo, a cărei specialitate era distrugerea orașelor, iar copiii lor produceau: dezbinare, frică și cruzime. Enyo avea un frate, Polemos care nu putea lipsi niciodată de acolo unde se desfășura războiul, devenind practic personificarea lui! Mai târziu, în limba greacă, termenul de polemologie definește studiul războiului, iar polemica înseamnă limbaj agresiv, contradictoriu. Polemos își găsește greu pereche în Pantheon, dar se îndrăgostește iremediabil de Hybris, zeița mândriei fără masură, a aroganței și infatuării! Lumea antică înțelegea foarte clar morala și simbolismul istorioarelor cu zei. Popoarele știau că atunci când Hybris se muta în palatele lor, este urmată imediat de Polemos, cu alte cuvinte că Războiul se naște din orgoliu, pentru că toți cei care îl încep, sunt și convinși că îl pot câștiga!

După ce au preluat și adaptat mitologia greacă, latinii au rebotezat cuplul de zei aducători de rupere, război și despărțire. Astfel, Ares devine Marte, iar Enyo primește numele de Bellona de la care provin doi termeni aparent ireconciliabili: bellum (război) și bellus ( frumos) . Dacă pentru vechii greci, războiul era eminamente rău, imoral și se năștea din orgoliul nemăsurat al conducătorilor, pentru noul mare imperiu global gestionat de Roma, Marte este demn și uneori devine apărătorul popoarelor, iar Bellona sugerează că uneori războiul are un aspect moral. Terminologia va genera alte doua concepte pe care le utilizăm și astăzi: beligeranți (părți aflate în conflict) și belicos (războinic).

Așadar, observăm că încă de la începuturile civilizației europene, cu imensa moștenire a culturilor elene și latine, războiul este asociat cu discordia, confuzia, haosul, dar și cu onoarea, demnitatea și cu misiunea de a promova și apăra sisteme de valori (spirituale, ideologice, doctrinare, etc.) Latinii aveau un termen și mai precis care definea războiul civil, discordia (neînțelegerea, neacceptarea).

Istoria noastră ne demonstrează cum, aproape în fiecare generație, dacă ne lăsam pradă trufiei și încăpățânării de a considera că propriul nostru sistem de valori este unicul valabil, ne confruntăm în cele din urma cu războiul, în toate formele sale: religios, politic, economic,militar, rece, hybrid, asimetric ș.a.m.d.

Am considerat necesară această introducere ca să înțelegem mai adânc sursa primordială care împiedică Pacea dintre noi. România se afla și ea, de multa vreme, pradă discordiei. Există un război de uzură între Occident și Orient, un conflict generat de trufia impunerii unei Ordini Mondiale. Conflictul ideologic dintre capitalism și comunism a suferit câteva mutații după 1989.

Prăbusirea URSS a adus după sine pierderea ordinii socialiste, astfel țările marxiste din Orientul Mijlociu au intrat într-o tranziție instabilă lăsând loc renașterii islamismului fundamentalist, terorismului de stat și a conflictului interetnic. Până în prezent, încercarea Occidentului de a exporta democrația, prin așa zisa Primăvară Araba a eșuat, iar campaniile militare din Afganistan, Irak, Libia și Siria au scăzut prestigiul armatei americane, forța motrică a NATO.

În acest context general, al conflictului între civilizații, se află și România, fostă aliată a URSS până în 1989 și membru deplin în UE și NATO, în prezent. E important să înțelegem că dincolo de încleștarea electorală, între partidele partidele politice, există o miză globală a Războiului civilizațional!

Geografic vorbind, țara noastră se află chiar pe linia de demarcație între paradigma nord-atlantică promotoare a economiei libere, neamestecul politicului în Justiție și libertăți maximale destinate diferitelor minorități și cea euro-asiatică care se definește prin autoritarism, fuziune între religia de stat și guvernanță, economie controlată de oligarhi și răsturnarea democrației într-un joc de putere care implică serviciile secrete, naționalism și dictatură a majorității!

Probabil, confruntarea dintre paradigme în lumea civilizată se va purta digital! Specialiștii în Cyberwar atrag atenția încă de la sfârșitul secolului al XX-le-a că debutul în noul mileniu va fi era digitală, cyberspațiul care nu este altceva decât o reprezentare grafica a datelor extrase din toate computerele sistemului uman. Lumea de azi nu mai este condusă de arme, energie, resurse naturale sau bani, ci de sistemul binar, între miliardele de biti dintre 0 și 1/ 1-0.

Așadar, lumea digitală în care viețuim momentan gravitează în jurul electronilor. Informația, adică ce gândim, ce vedem, ce auzim și în sistemele valorice în care credem a devenit noul câmp de luptă! Încă din 1991, Consiliul National al Cercetării din Marea Britanie a elaborat un raport împreuna cu NSA, privind vulnerabilitățile erei digitale și provocările Războiului informațional: “lumea occidentală se află în pericol, va depinde din ce în ce mai mult se tehnologia computerizată. Ea va controla aproape toate aspectele de la energia electrică, comunicații, resurse militare până la serviciile financiare.Oricât de mult vom încerca să securizăm cyber -spațiul, suntem vulnerabili atât la accidente cât și la atacuri deliberate. Teroristul de mâine va putea produce mai multe pagube cu o tastarură decât cu o bombă, iar tâlharul modern poate amenința mai mult cu un computer decât cu o pușcă.”

Vă recomand în încheiere un interviu foarte interesant al analistului Iulian Chifu, fondator al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Îl puteți accesa AICI.