Cazul Caracal, eșecul cetățenilor, nu al statului

Ce îți mai rămâne de făcut atunci când statul devine un parazit ținut în viață de cetățeni? Ce mai poți face atunci când cel pe care l-ai învestit cu încredere și pe care îl plătești în fiecare zi a existenței tale se dovedește a-ți fi cel mai mare dușman?

Statul social își dovedise deja ineficiența, educația, sănătatea, asistența socială, toate sunt în colaps și numai birocrația românească reușește să ascundă dezastrul care ni se întâmplă. Rămăsese iluzia justiției și a securității, a apărării noastre. Pentru că, nu-i așa, au susținere populară masivă, primesc bani cu nemiluita, n-au cum să dea greș. Nu numai că au dat greș, dar faptul că românii n-au mai ieșit în stradă așa cum eram obișnuiți, arată un lucru foarte important: de data asta tensiunea socială nu va mai fi eliberată. Nu vom mai fi plimbați pe străzi, învățați ce să strigăm, organizați când să strigăm și unde. De data asta furia, neputința, groaza, scârba au rămas în români. Criza socială este cel mai mare pericol pentru politicieni. Dar și pentru noi.

Românul, mai mult decât oricare alt cetățean european este obișnuit cu statutul de asistat social. Absolut toți ne bucurăm de aceste mici ajutoare ale minunatului stat: subvenții, scutiri, ajutoare, toți cetățenii români, de când se nasc și primesc laptele praf gratis și până mor, când primesc ajutor de înmormântare sunt captivii acestui stat inutil și criminal.

Nici demisiile, nici pușcăria nici 1000 de runde de alegeri nu vor schimba ceva. Vreți să fiți liberi? Vreți să nu ne mai moară copiii cu poliția la ușă? Vreți spitale și școli de calitate, vreți bătrâni demni și tineri optimiști? Renunțați la statutul de asistat social și asumați-vă răspunderea pentru viața voastră și a celor de lângă voi! Munciți ca să vă plătiți medicul pe care-l doriți și școala pe care o visează copilul, ocupați-vă de copiii voștri, că de-asta i-ați făcut, nu ca să aibă Pop și Androneasca grijă de educația lor, apărați-vă viața și proprietatea singuri! Până nu vom reînvăța ce înseamnă responsabilitatea individuală nu ne va salva nimeni, nici de ăștia de acum, nici de ăia care vor veni!