PLANUL Ungariei vizează prăbușirea totală a R. Moldova: impunerea ”soluției” rusești în privința Transnistriei pentru a lega definitiv Basarabia de Moscova. Avertismentul lui Dan Dungaciu

Profesorul și analistul de politică externă Dan Dungaciu explică punctual, în emisiunea online găzduită de scriitorul și politicianul Mihail Neamțu, ”Vocea Libertății”, pericolul uriaș pe care Ungaria lui Viktor Orban îi reprezintă pentru Republica Moldova, cât și jocurile profund anti-românești la care se dedau, la Chișinău, diplomații și săgețile Budapestei, care fac pe față jocurile Federației Ruse, și asta încă din 2005.

”Interesul major al Ungariei se referă la autonomia Transnistriei. Ungaria este cea mai mare susținătoare a unei autonomii extinse a Transnistriei în interiorul Republicii Moldova. Deci bate șaua ca să priceapă iapa! Repet: Ungaria este cea mai mare susținătoare a acestui proiect. Printr-o astfel de susținere, Budapesta vine în întâmpinarea Federației Ruse, pentru că Moscova asta vrea până la urmă în Republica Moldova, și nu separarea Transnistriei, asta-i o naivitate, ci să o integreze Republicii Moldova pentru a o prăbuși total. Ungaria joacă alături de Federația Rusă acolo.

De asemenea, Ungaria construiește loialități anti-românești în Republica Moldova, adică vizează acea parte a clasei politice care nu este deloc prietena României, dimpotrivă, și care își dorește o reintegrare cu Transnistria chiar și în condiții rusești pentru a lega definitiv Republica Moldova de Est, nu de Vest. Printr-un astfel de plan, Republica Moldova va rămâne teoretic și practic dependentă de Est. Ungaria se pune la dispoziția Rusiei. Ea lucrează cu manta, ca să zic așa”, avertizează Dan Dungaciu.

Toate aceste acțiuni anti-românești au drept scop final, concluzionează profesorul, federalizarea Republicii Moldova (adică impunerea ”soluției” Federației Ruse), pentru a crea un precedent favorabil autonomiei comunităților maghiare din România, Slovacia și Transcarpatia ucraineană.

Vă prezentăm clarificările profesorului pe care le puteți urmări și AICI, în primele minute ale unei ample emisiuni ce tratează actualitatea și convulsiile politicii externe:  

Dan Dungaciu: România are două mari probleme de politică externă, probleme cu adevărat mari: Republica Moldova și Ungaria. Cea mai mare problemă de politică externă este Republica Moldova, evident. Dosarul Republica Moldova este testul major și problema cea mai arzătoare. A doua chestiune este, așa cum am specificat, problema maghiară.

Încă din 1990, Bucureștiul a trebuit să se poziționeze în raport cu chestiunea maghiară, în mod permanent, dar se pare că în ultima vreme treaba asta nu-i prea reușește. Ceea ce vedem noi este doar vârful de iceberg a unei politici care e complicată de foarte multă vreme. Astăzi a dat în clocot, dacă vreți, și a dat în clocot pentru că au existat niște declarații de la cel mai înalt nivel, din București, dar și reacțiile de rigoare de la Budapesta. În realitate, e vorba de o contracarare a ceea ce maghiarii au început de mult.

Aș vrea să amintesc că implicarea Ungariei în Republica Moldova era un fapt la care România trebuia să se aștepte. În 2005, România nu era încă membră a Uniunii Europene și încă de atunci s-a văzut foarte limpede că interesul maghiar pe Republica Moldova este prevalent pentru Budapesta.

Cu ceva vreme în urmă, la Chișinău existau trei reprezentanți maghiari care și-au câștigat pozițiile la nivelul Uniunii Europene și au fost acceptați de Uniunea Europeană și evident, probabil, acceptați și de Federația Rusă, pentru că la vremea respectivă unii mai întrebau și Federația Rusă ca să nu facă gesturi ‹contondente›. Reprezentantul special, ambasadorul Uniunii Europene pentru Transnistria și Republica Moldova a fost un maghiar – așadar, primul care a deținut această poziție a fost un maghiar. Generalul care conducea misiunea de frontieră a Uniunii Europene la frontiera Republicii Moldova cu frontiera Estică era un maghiar. Șeful comisiei care a verificat corectitudinea alegerilor parlamentare din 2005 era tot un maghiar. Deci maghiarii și-au coordonat resursele diplomatice pentru Republica Moldova și s-au dus acolo cu mult înainte ca România să se integreze în Uniunea Europeană și înainte ca Bucureștiul să se dezmeticească cu un proiect.

Eu vă amintesc că în 2009, când a căzut regimul Voronin și s-a trecut la un regim pro-democratic, pro-european și oarecum pro-românesc, României i-a luat câteva luni dacă nu un an de zile ca să își trimită acolo reprezentanții. Din punctul ăsta de vedere, lentoarea de care a dat dovadă Bucureștiul poate fi pusă în contrast cu viteza pe care Budapesta a manifestat-o. Noi trebuia să știm că Ungaria are un interes special pentru Republica Moldova.

Mihail Neamțu: Dar de unde acest interes? Oficial, Budapesta își declară interesul doar pentru etnicii maghiari. Ei nu au totuși o populație vorbitoare de limbă maghiară la Chișinău. Concret: ce caută Budapesta la Chișinău?

Dan Dungaciu: În primul rând, interesul major al Ungariei se referă la autonomia Transnistriei. Ungaria este cea mai mare susținătoare a unei autonomii extinse a Transnistriei în interiorul Republicii Moldova. Deci bate șaua ca să priceapă iapa! Repet: Ungaria este cea mai mare susținătoare a acestui proiect. Printr-o astfel de susținere, Budapesta vine în întâmpinarea Federației Ruse, pentru că Moscova asta vrea până la urmă în Republica Moldova, și nu separarea Transnistriei, asta-i o naivitate, ci să o integreze Republicii Moldova pentru a o prăbuși total. Ungaria joacă alături de Federația Rusă acolo.

De asemenea, Ungaria construiește loialități anti-românești în Republica Moldova, adică vizează acea parte a clasei politice care nu este deloc prietena României, dimpotrivă, și care își dorește o reintegrare cu Transnistria chiar și în condiții rusești pentru a lega definitiv Republica Moldova de Est, nu de Vest. Printr-un astfel de plan, Republica Moldova va rămâne teoretic și practic dependentă de Est. Din acest punct de vedere, Ungaria se pune la dispoziția Rusiei. Ea lucrează cu manta, ca să zic așa.

Nu în ultimul rând, Budapestei îi place să provoace lucrurile la Chișinău fiindcă știe că cea mai importantă miză de politică externă a României este și rămâne Republica Moldova.

Tot acest pachet de motivații face ca Ungaria să fie foarte activă.

Pe de altă parte, de fiecare dată când au fost la putere la Chișinău oameni politici care nu simpatizau deloc România, că e vorba de Voronin, că e vorba de Dodon, cei mai simpatizați ambasadori erau cei maghiari. Pe vremea lui Voronin, ambasadorul maghiar mergea la vânătoare cu acesta. Ambasadorul maghiar de astăzi e bine conectat cu Dodon, iar clasa politică de la Budapesta s-a dus repede să umple golul de animozitatea care s-a stârnit, în mod firesc, între Chișinău și București, ca urmare a gesturilor politice de la Chișinău.

Toate aceste acțiuni anti-românești au drept scop, concluzionează Dan Dungaciu, federalizarea Republicii Moldova (adică impunerea ”soluției” Federației Ruse), pentru a crea un precedent favorabil autonomiei comunităților maghiare din România, Slovacia și Transcarpatia ucraineană.