Armata de pușcăriași și mercenari sau bomba cu ceas pe care Putin și-a amorsat-o la temelia propriului tron imperial

Dându-și seama de starea teribilă a armatei regulate ruse, Vladimir Putin pariază pe milițiile regionale, pe armatele de violatori și criminali eliberați din pușcării și pe batalioanele de mercenari formate din elemente declasate. Astfel, Putin devine chiar factorul ce poate declanșa un nou sezon de frământări în societatea rusă, iminent de altfel după inevitabila înfrângere a Rusiei în război.

Operațiunea de autodistrugere pe care Putin a reușit să o lanseze împotriva Rusiei pe 24 februarie este dincolo de puterea de înțelegere chiar și a celei mai sinistre minți. Mișcarea vine, însă, aproape firesc, pe traseul pe care Rusia l-a urmat în ultimele epoci. Istoric vorbind, orice guvernare autoritară prelungită în Rusia se termină cu un singur lucru: un masacru terifiant, fără sens politic și mediocru din punct de vedere militar, care, la rândul său, se termină doar cu prăbușirea sistemului.

Îndelungata domnie a lui Nicolae I s-a încheiat cu Războiul Crimeei, cu o înfrângere rușinoasă și apoi cu distrugerea sistemului feudal. Și acesta a fost episodul cel mai puțin dureros pentru imperiu. Ulterior, domnia ultimilor Romanov a fost ”încununată” de Primul Război Mondial, în care Rusia a plonjat în cel mai stupid mod. Apoi a venit la rând distrugătoarea revoluție bolșevică, ce a trimis la moarte, în jumătatea de secol care a urmat, milioane și milioane de reprezentanți ai națiunilor Imperiului.

În Rusia sovietică și contemporană, stagnarea dezintegrării, de sub mandatul lui Brejnev, s-a încheiat în Afganistan, iar drama afgană a devenit unul dintre principalele motive pentru prăbușirea Uniunii Sovietice. În ziua de azi Rusia urmează din nou această cale și nu există motive serioase care să ne facă să credem că va ieși din dezastruoasa campanie ucraineană fără răsturnări istorice.

Momentul Zero: Zeul etatizării supreme renunță la Armata Statală

În ultimii ani ai Putinismului de dinaintea invadării Ucrainei politologii și reprezentanții Opoziției păreau condamnați, în timp ce președintele autocrat s-a transformat într-un monarh absolut. Toată lumea se întreba cu disperare cum și când s-ar putea sfârși această eră și nimeni nu întrezărea nicio luminiță la capătul tunelului.

Pe tărâmul sângeros al lui 2022 însă, în plin război și represiune, un nou tip de optimism rus a crescut în mod paradoxal. Speranța către un nou început, către o nouă epocă. Evaluând perspectivele unui posibil nou februarie 1917, analiștii sunt înclinați spre scenariul unei lovituri de stat la nivel de vârf. Se presupune că, după acesta, susținătorii ideologici ai mitului Imperiului, ai fantasmagoriei intitulate „Lumea Rusă”, antiliberalii și alte soiuri de Z-patrioți se vor dizolva, se vor împrăștia pur și simplu. Cam cum au făcut-o, în 1917, Sotniile Negre, adică sutenegriștii extremiști și ultranaționaliști, rusocentrici, xenofobi, antisemiți și iubitori de pogromuri, care au dispărut în neantul istoriei odată cu prea iubitul lor Romanov.

Dar până aici, totuși, cu asemănările. Căci o diferență importantă între ”imperiul” lui Putin și cel al Romanovilor devine din ce în ce mai ostentativă în ziua de azi. Nicolae al II-lea nu a instruit conducătorii Uniunii Poporului Rus și ai Uniunii Arhanghelului Mihail să își creeze propriile unități militare, în afara structurii regulate a armatei imperiale. Sotniile Negre de acum o sută de ani nu visau niciodată la o asemenea apropiere de tron, la asemenea puteri politice și militare pe care le au loialiștii de astăzi ai lui Putin, Kadîrovii, Prigojinii și ceilalți. Putin, în schimb, vede ineficiența forțelor sale armate și permite un fapt altfel de neconceput pentru un lider autoritar care a proclamat etatismul ca singura sa ideologie timp de 22 de ani: încercând cu disperare să evite înfrângerea în război, Putin își devoră chiar unul dintre pilonii săi de susținere, monopol de stat asupra armatei.

Începutul sfârșitului: Uzbecii de umplutură, mercenarii, pensionarii și infractorii iau locul ”vrednicilor ostași” ai Patriei Mamă

Kremlinul construiește febril armate non-statale. PMC „Wagner” nu mai este un grup care să curețe liderii „primăverii ruse” care nu sunt controlați de Kremlin, ca în 2015. Și nici un detașament de mercenari numai bun pentru a impune sângeros interesele Moscovei în țările lumii a treia, ca în perioada 2016-2021. PMC „Wagner” devine cu adevărat o armată de mercenari - cu propriile sale servicii speciale, vehicule blindate, artilerie și chiar aviație.

Un alt războinic de chenzină, caricaturalul Ramzan Kadîrov a tot creat unități militare vreme de 15 ani, pentru a reuși să-și controleze propria ”republică” caricaturală – Cecenia, oferită de Putin ca și cadou. În 2022, războinicul de TikTok trece la un alt nivel, pozând pe rețele ca și „comandant rus” cu acte-n regulă, autopropunându-se ca lider militar nu doar pentru o parte din cecenii loiali lui, ci și pentru ruși în general. Kadîrov declară că „Cecenia acceptă voluntari din toată Rusia” pentru războiul cu Ucraina și se trage în fotografie cu o sumedenie de bărboși țipători care, după cum s-a văzut în clipurile de pe front, nu sunt în stare decât să împuște clădiri goale, să violeze ucrainence sau să înjunghie bătrâni inofensivi prin satele cotropite de batalioanele de avangardă. 

Trecând rapid peste corporațiile de stat și oligarhii cărora li se ordonă de la Kremlin să-și creeze propriile armate private pentru a le pune la dispoziția războiului contra Ucrainei, ajungem, în mijlocul acestei „barbarizări” a războiului, și la Ministerul rus al Apărării care, ponosit, ridiculizat, căzut în dizgrația lui Putin și în pragul falimentului politic complet, își menține în funcțiune propria armată privată, PMC „Reduta”, cândva principalul concurent al PMC „Wagner”. Participant activ la invazia Ucrainei în prima fază, în februarie-martie, „Reduta” are sediul în Kubinka, lângă Moscova, nu departe de baza brigăzii a 45-a aeropurtată. Cândva, „Reduta” a recrutat cei mai buni luptători pentru sine. Acum, rândurile subțiate ale unității sunt completate de cetățenii Uzbekistanului care au venit la Moscova pentru a câștiga niște bani mai ușor. 

Jurnalistul ucrainean Yuri Butusov a filmat o poveste cu uzbecii mercenari ai „Redutei” capturați în timpul ofensivei din septembrie a armatei ucrainene în regiunea Harkov. Au fost prinși lângă un BMP-2 rusesc distrus. Unul, îngenuncheat în fața soldaților ucraineni, spune într-o rusă stricată că a lucrat la negru, în Moscova, pe șantier, și de acolo a fost luat cu arcanul la oaste. Cum exact a avut loc procedura de recrutare nu este menționat în videoclip. Al doilea uzbec capturat susține că a studiat în capitala Rusiei și s-a înrolat la mercenarii PMC „Reduta” de dragul banilor.

Nu se știe încă câți cetățeni ai republicilor din Asia Centrală care se aflau la Moscova au fost recrutați pentru războiul împotriva Ucrainei de către compania militară privată a Ministerului Apărării, însă faptul că aceștia au ajuns să se transforme pe front doar în carne de tun nu mai e deloc un secret.

Față de armatele militare mai sus menționate, o alta, mult mai numeroasă, mult mai crudă, dar mult mai greu de controlat, vine puternic din urmă. Este vorba de Armata celor 300.000 de violatori, criminali și tâlhari ce vor fi eliberați din pușcăriile rusești pentru a împrăștia groaza prin localitățile ocupate din Ucraina. Videoclipul legendar, în care proprietarul ”PMC Wagner”, Evgheni Prigojin, stă în fața deținuților în careul unei închisori și îi recrutează pentru război, a fost aproape sigur aruncat în rețea de oamenii de PR ai „Bucătarului lui Putin”, cel care face tot posibilul ca în public, în ochii a milioane de ruși, să se asocieze cu războiul, pentru a arăta că este un potențial lider cu suport militar, numai bun de instalat la Kremlin ”dacă o să fie cazul”. 

Putin, victimă sigură a ”bombelor cu ceas” amorsate cu mână proprie

Au trecut vremurile în care Prigojin a dat în judecată toți jurnaliștii care au scris despre legăturile sale cu ”PMC Wagner”. Prigojin aspiră acum să fie un conducător al războiului media. Se uită spre viitor. Și probabil dincolo de orizontul războiului. Kremlinul i-a ordonat să recruteze o armată de pușcăriași pe post de carne de tun. Dar este puțin probabil ca Kremlinul să-l fi instruit să se promoveze și să-l construiască în hainele sale pe însuși Attila. Cu toate acestea, Prigojin a decis că este timpul să acționeze în felul său cel puțin în unele domenii politice. 

Astfel, Prigojin și armata lui de pușcăriași devin cutia cu dinamită pe care Putin și-a montat-o sub propriul scaun prezidențial. În cazul unei crize sistemice a statalității actuale ruse și a căderii regimului, Prigojin și deținuții lui înarmați nu vor merge nicăieri. Vor rămâne în Rusia și nu vor mai lupta pentru Putin, ci pentru ei înșiși. Batalioanele de pârnăiași, ucigași, criminali și violatori vor cutreiera Rusia și o vor arunca în haos. Alături de ei – uzbecii înarmați de Ministerul Apărării și cecenii teroriști ai lui Kadîrov. 

Cu toții vor reactiva unul dintre narativele preferate ale lui Putin - ”bomba cu ceas a lui Lenin”. Ghiciți, însă, ce tron imperial va detona aceasta, la Kremlin...