Unirea confuzilor cu impostorii


Unirea confuzilor cu impostorii

Actul din 1859 este primul succes de anvergură pe scena internațională a epocii. Așa, ca să priceapă și zișii suveraniștii. În plus, este răspunsul la agresiunea Rusiei, cea care a torpilat încercările anterioare. În fine, este baza Unirii din 1918 la capătul unui război în care România "mică" a intrat ultima, cu cea mai proastă armată, dar care, peste propriile așteptări, avea să devină cel mai mare stat din regiune. Toate, cu susținerea elitei politice internaționale. Și de data, o precizare: miracolul a fost posibil și pentru că Rusia era absentă, ocupă cu lovitura de stat a lui Lenin.

Știu: de aș vorbi în limba îngerilor, parafrazând pe Apostol, tot nu aș convinge un compatriot făcut cu capul de televiziuni, cititor de situri conspiraționiste, cu educație precară - ceea ce nu înseamnă că nu este bun în partea lui de muncă -, adică fără un fundament solid, sătul pe bună dreptate de corupție și de caruselul puterii din ultimele decenii. Înțeleg bine aceste resorturi care adună, într-o falsă unitate, galeria de stadion cu oameni cumsecade, pe cei puși pe bătaie cu cei de bun-simț.

Dar, un om-partid precum CG, vădit haotic, incoerent, șarlatan și cu surprinzătoare lacune de cultură generală, pompat deja înainte de decembrie 1989 de serviciile noastre secrete, precum și acum - ei bine, acesta/aceasta nu este soluția. Personajul este paralel cu Ortodoxia, cu economia, cu medicina, cu statutul femeii, cu statutul internațional al României, cu geografia etc. Pe scurt: cu totul și cu toate. Fascinația lui este pură punere în practică a manualului de manipulare.

Bine, și care ar fi alternativa? Sunt alternative pe toate gusturile care pot încuraja oameni de diferite orientări politice să se angajeze în competiția electorală: de la progresism (Lasconi/Dan) la un liberalism altoit pe social-democrație, ceea ce, doctrinar/teoretic, dar nu și în realitate la noi, nu este nici măcar rău (Antonescu) și de la independenți de excepție care și-au exprimat intenția de a candida, de regulă de factură real conservatoare (Funeriu, Avramescu) la alții care o să mai apară. Democrația în România nu pierde nimic dacă un CG nu ar exista. Dimpotrivă.

În fine, să faci dintr-o sărbătoare națională prilej de scandal, furnizând imaginile unei societăți agresive, confuze, dar cu atât mai încrâncenate, aceasta nu este o dovadă de patriotism, adică de preocupare pentru unitatea tuturor celor trăiesc în patria numită România, indiferent de etnie. Aceasta este o dovadă de naționalism, de tribalism etnic, de ortodoxism, nu de dreaptă credință, de orbire, nu de viziune, de zăpăceală maximă, nu de identitate profundă prin care, cultural, în pânza freatică a simbolurilor și simțămintelor, comunicăm cu întreaga umanitate.

Doxa!

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.