Repet o teză social-teologică

Repet o teză social-teologică pe marginea a ceea se petrece, mai ales în mințile noastre, în ultima vreme. Asistăm, în esență și pe scurt, la un violent proces de secularizare. Prin instrumentalizarea însemnelor naționale, prin supraexpunerea tricolorului, dar și a simbolurilor religioase. Una o condiționează pe alta.

Câtă vreme Ortodoxia a fost principalul, dar nu unicul, motor în procesul de emancipare națională, nu doar în raport cu otomanii, dar și în raport cu grecii și cu rușii, atunci naționalismul combinat cu politizarea discursului despre Dumnezeu produce un efect dublu. Prost.

Putem să punem în seama clasei politice toate defectele din ultimele trei decenii, dar resetarea actuală este hibridă, haotică, imprecisă, agresiv și, la nivel de informații de istorie culturală, confuză, alandala.

Secularizarea ar trebui, deja cum vedem în Noul Testament, în distincția Domnului dintre cele lumești și cele divine, să fie un instrument de clarificare, de distincție, de discernământ. Nimic din toate acestea.

Urlete, securiști, rezerviști, alegători turmentați, grozăvii spuse cu voce de profet, scopuri și finanțări nedeclarate - o fi fost pestriță și lumea românească de la 1848 sau de la 1918, dar balamucul actual nu are precedent. Măcar și din pricina tehnică a absenței pe vremuri a internetului.

Când lideri de peluză invocă pe Dumnezeu, iar slujitorii Lui le adună semnături pre-electorale sau îi predică nemijlocit, ne aflăm în miezul celei mai proaste variante a secularizării. Se plătesc în fapt și polițele unui învățământ teologic neprimenit, nu doar întârzierile instituționale ale brațului secular.

Culegem ceea ce am semănat cu neglijență entuziastă.

Doxa!