Prof.Bogdan Dima, doctor în drept, explică de ce și cum s-a ajuns în situația ca pensiile ultra-speciale ale magistraților să dobândească „protecție constituțională” și să nu mai poată fi scăzute vreodată, ci doar crescute / O cârdășie sinistră CCR - clasa politică - magistrați care a scăpat de sub control

Expertul în drept constituțional Bogdan Dima, doctor în drept și conferențiar universitare la Facultatea de Drept, Universitatea București, a detaliat, pentru Adevărul, de ce privilegiile revoltătoare ale magistrațiilor în materie de pensii au devenit, în timp, de neatins.  

Specialistul arată că situația are legătură, în primul rând, cu intepretarea CCR, dar și cu o serie de modificări legislative „neinspirate” la care s-a ajuns, cel mai probabil, în urma unor negocieri tenebroase (între cei trei poli de putere: legislativă, executivă și judecătorească). Prof. Dima mai spune că, în acest moment, situația e de așa natură că „practic, pentru viitor nu poți decât să le crești, nicidecum să le scazi”. Și că, în realitate, singurii care ar putea rezolva această situația halucinantă ar fi chiar magistrații. Care însă, cel mai probabil, vor refuza să renunțe la un porcoi de bani nemeritat, deși sunt în mod evident deranjați de aversiunea societății care îi consideră, pe bună dreptate, o castă intangibilă.  

Context. Curtea Constituțională a admis, luni, sesizarea ÎCCJ respingând astfel Legea guvernului privind pensiile magistraților pe motiv cp Executivul nu ar fi așteptat un aviz consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) (pe care ar fi trebuie să-l aștepte 30 de zile și apoi să țină sau nu cont de el). În favoarea admiterii sesizării ÎCCJ s-au pronunțat Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Mihai Busuioc, Mihaela Ciochină şi Bogdan Licu. 

Așa cum mulți au remarcat imediat, invocarea avizului este o situație juridică nouă în jurisprudența Curții care, până la acest moment, considera că, pentru a respecta condițiile de constituționalitate, e necesar doar ca Guvernul să ceară avizul, nu să-l și aștepte. 

Premierul Ilie Bolojan a reacționat, spunând că Guvernul va „relua demersul” și va respecta „standardul fixat de CCR”. 

Precizările lui Bogdan Dima pentru Adevărul (fragmente; interviul poate fi citit integral AICI):  

„La un moment dat, am numărat peste 20 de decizii ale Curții Constituționale în materia pensiilor de serviciu (nu doar ale magistraților). Unele sunt mai importante decât altele. Prima chestiune importantă este că, din start, spre deosebire de toate celelalte pensii de serviciu, doar regimul juridic al pensiilor de serviciu ale magistraților lato sensu a dobândit protecție constituțională prin interpretarea făcută de Curtea Constituțională. 

Practic, Curtea Constituțională a considerat că regimul juridic al pensiilor magistraților, fiind un element care ține de statutul magistraților, este o chestiune inerentă independenței personale a magistratului, deci parte din independența justiției, deci element al statului de drept. 

Or, pentru că Legea fundamentală protejează și garantează independența justiției și statul de drept, atunci și pensiile de serviciu au protecție constituțională. Ceea ce a însemnat că, odată ce au fost acordate prin lege (că nu Constituția în mod direct le recunoaște), aceste pensii au căpătat protecție constituțională și, prin simplă lege a Parlamentului, nu le mai poți retrage pentru viitor. 

A doua chestiune importantă a apărut după o serie de modificări legislative neinspirate, dar probabil negociate și acceptate prin niște cotloane ale colaborării loiale extraconstituționale, între reprezentanții puterii legislative, executive și judecătorești. 

 Aceste modificări au determinat creșteri substanțiale în timp pentru pensiile de serviciu ale magistraților. Pe de o parte, actualizarea pensiei în plată se face în funcție de salariul în plată. Pe de altă parte, salariile magistraților au crescut, în ultima perioadă chiar prin acte administrative ultra legem ale conducerii instituțiilor care fac parte din autoritatea judecătorească.  

Când factorul politic a încercat să limiteze aceste pensii care au devenit exagerate raportat la nivelul mediu al societății unde magistrații împart dreptatea, inclusiv prin raportare la condițiile de pensionare foarte lejere (mai ales componenta vârstei reduse de pensionare), Curtea Constituțională a intervenit și a respins toate aceste încercări. A brodat noi argumente pe scheletul argumentativ deja construit în jurisprudența din perioada anilor 2010.” 

Foto: Bogdan Dima

Ar putea să scadă aceste pensii speciale? 

B.D.: „Practic, pentru viitor nu poți decât să le crești, nicidecum să le scazi. Cu alte cuvinte, dacă în primă fază pensiile magistraților au căpătat protecție constituțională, în a doua fază, cuantumul lor exclusiv ascendent a fost protejat prin jurisprudența Curții. Ceea ce înseamnă că legiuitorul nu se poate atinge de nimic din ce s-a dat până acum și are foarte puțină marjă de a modifica pentru viitor. Acesta este mesajul jurisprudenței evolutive pentru protecția ascendentă a pensiilor magistraților. 

 Așadar, este inutil să vorbim despre erori punctuale. Poate la seminare de drept constituțional să facem asta. Importantă este acțiunea sistematică și convergentă în timp, către un singur scop – protecția constituțională aproape totală a pensiilor magistraților: protecție absolută pentru cei care sunt deja la pensie sau îndeplinesc condițiile de pensionare și protecție ascendentă pentru cei ce vor ieși la pensie în viitor. 

Este o situație construită în timp, prin articularea în contexte diferite a unor parteneriate între politic și justiție. Pensiile magistraților au fost mereu un trade off cu valențe sistemice.” 

„Ca urmare a acestor compromisuri făcute în timp, am ajuns la o situație care afectează de fapt însăși legătura de încredere între societate și instituțiile statului. Magistrații se plâng că politicienii instrumentalizează poporul ca să îi urască pentru pensiile mari pe care și le-au securizat în timp. Politicienii se plâng că magistrații au devenit putere autonomă și își stabilesc singuri regulile pentru venituri. 

În realitate, trebuie privit dincolo de narativele publice. Nimic din toate acestea nu se putea întâmpla dacă nu exista o „colaborare loială” între o parte din sistemul judiciar și o parte din partidele politice/politicieni, astfel încât trade off-ul să funcționeze. 

De aceea spun că soluția nu mai este prioritar juridică (găsirea unor chițibușării legislative). Soluția este una sistemică. Și soluțiile sistemice au rolul de a proteja ordinea constituțională a statului pentru a nu intra în contradicție cu așteptările rezonabile ale societății, pentru că acest lucru ar duce la disoluția puterii publice însăși. 

 S-a ajuns în mod firesc ca populația, cetățeanul de rând, să nu mai aibă deloc încredere în sistem, în politicieni și în justiție. Cine și ce ar avea de făcut pentru a schimba acest lucru? 

Așa că, cel puțin din perspectiva unei echități sociale și pentru a opri creșterea neîncrederii poporului în justiție (mai gravă pentru democrație decât orice decizie a CCR), chiar magistrații ar trebui să fie cei interesați să rezolve această problemă. 

Ar avea foarte puțin de pierdut la pensie și foarte mult de câștigat la statut. Dar este greu să înțelegi așa ceva când tot ce contează este cât intră pe card în luna următoarea.” Interviul poate fi citit integral AICI 

Opiniile lui Bogdan Dima pot fi citite și pe pagina sa de Facebook - AICI

Vă recomandăm și articolul recent publicat de Rise Project: Strania istorie a pensiei magistraților din România. Treizeci de ani de contorsiuni parlamentare