Parteneriatul social dintre stat și cultele religioase

Parteneriatul social dintre stat și cultele religioase are un sens și implicit un viitor doar dacă statul își vede de atribuțiile sale în chip exemplar, iar religia, generic, de ale sale. Doar de pe aceste poziții, statul nu mai este "finanțator", ci distribuitor judicios, conștient de propria pre-istorie și de semantica imposibil de pozitivat care ține la un loc plasa socială, iar cultele, cu nevoi reale și legitime, nu mai întind mâinile, cerșind, ci le înalță spre rugăciunea liberă.

Concret și deloc complicat, un stat inteligent știe să delege, iar o credință instituțională onestă știe să gestioneze. Ca asta să nu fie sursă de critici sau chiar de sminteală, rolurile trebuiesc riguros definite. Cultivând confuzia, nici statul și cu atât mai puțin nici cultele religioase nu ies bine. Chiar deloc, așteptările față de statul inert și corupt se mută în pridvorul Bisericii, tot generic vorbind.

Mult înjurată, mai ales de către cei care nu o înțeleg, secularizarea - "anticipată" de Domnul când face distincția între cele ale Cezarului și cele ale lui Dumnezeu -, adică tocmai marca modernității, alt termen înțeles și trăit anapoda, face posibil un parteneriat necompromițător, pentru niciuna dintre părți care, la rigoare, pot da socoteală mereu despre ce și cum au făcut cu resursele materiale.

Parteneriatul social dintre stat și culte nu este un joc de-a cartoful fierbinte plasat, cum știm, de la unii la alții în speranța iluzorie că nu se frige nimeni, cum nu este nici troc politic, cu precădere electoral. Cu denumiri diferite - dezvoltare pentru unii, mântuire pentru alții -, azimutul colectiv este același, iar a merge spre el, fără grabă, temeinic, o misiune purtată pe mai mulți umeri.

La urma urmelor, aceasta este, în esență, "politica" UE în domeniu, da, a celei mai răuvorbite, defăimate structuri apărute la capătul, să nu uităm!, abuzurilor și a războaielor, unele dintre acestea din urmă inclusiv religioase sau prezentate ca atare. Oricât am fi de pătimași, memoria ne domolește și sper să ne și dea gândul cel bun, adecvat, just, limpede.

Doxa!