Națiunile care se auto-defăimează nu se pot izbăvi de complexele de inferioritate, nu cunosc sentimentul demnității naționale, nu au voința să se ridice pe propriile picioare, fetișizează tot ce e străin, aleargă după salvatori pe la curți regale, le dau în cap la ai săi, dacă îndrăznesc să iasă din coloană, se agață de poala „conducătorului iubit”, îi pupă talpa și îl ridică în slăvi etc. Iar ritualul obligatoriu, transmis de la o generație la alta, de a sta cu capul plecat să nu-l taie sabia, de a te resemna în fața nedreptăților, de a-ți plânge de milă și a-ți defăima națiunea din care faci parte -- este alimentat neîntrerupt de foarte mulți intelectuali și chiar de bresle întregi cu aere elitare, bresle finanțate din banii poporului defăimat și ținut cât mai departe de lumină și de tot ce înseamnă educație.
Nu îți poți vindeca națiunea de complexele de inferioritate, dacă intelectualitatea ei se consideră altceva decât parte organică din popor și își folosește cunoștințele și talentele pentru a răscoli și alimenta aceste umilitoare și devastatoare complexe de inferioritate, ambalate sub cele mai patriotice mesaje sau lozinci.