Memoria unei societăți


Memoria unei societăți

Memoria unei societăți nu se construiește, fixează, apără sau dezvoltă prin legi, gen Vexler, sau interdicții, anateme și cenzură. Gândite sanitar, asemenea măsuri nu sunt pe măsura unei istorii care are nevoie, pentru a fi decantat binele de răul din ea, de... timp. 

Nu este cazul să ne năpustim corect politic asupra nimănui, ci doar să avem decență, echilibru și, da, să taxăm în timp real tentativa de amăgire, să nu uităm, mai ales oameni ai Bisericii, că vrăjmașul închiriază cu secolele haina de lumină. 

Așa cum a fi român nu poate fi automat un crez ortodox, a fi ortodox nu înseamnă să fii, by force, român. Cu cât orizontul credinței și al apartenentei se îngustează, cu atât este mai ușor să fie manipulat, folosit impur. 

Până să ajungi în conștiință, vorba unuia, ieși mai curând din Adevăr. 

Doxa!

PS Mă urmărește de ani o întrebare: de ce serviciile românești au nevoie de clerici pe post de ofițeri acoperiți sau nu? Este Biserica un pericol? Sau un aliat, necondiționat? Și de ce ar accepta ierarhia asemenea supra-ierarhie? Doar dacă știe să cânte bine...

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.