Reunirea trebuie să fie proiectul de țară al României

Tancuri pe străzi, execuții sumare cu un glonț în ceafă, gropi comune, camere de tortură ale FSB-GRU, închisoare politică, lagăre de exterminare ș.a.m.d.. Ce vedem în zonele pe care trupele rusești le ocupă în Ucraina am vedea, fiți siguri, și-n Basarabia noastră, dacă ar fi reînghițită de russkiy mir, sfârșind transnistrizată și cu sârmă ghimpată pe Prut. Tratamentul nu va fi diferit. E indubitabil. Poate chiar mai sălbatic, pentru că e vorba de români, nu de o populație slavă. Măcelărirea românilor dintre Prut și Nistru – asta ar însemna așa-zisa ”denazificare” a R.Moldova despre care Kremlinul vorbește aplicat, de ani de zile, pe mai multe voci oficiale, dar și pe toate vocile neoficiale. De fapt, știm prea bine ce ar urma în teritoriile românești de la Est de Prut. Am mai trecut prin asta după 1940 și 1944 (ca să nu dezgrop morți mai vechi). 

Anul 2026 a debutat cu evenimente internaționale relevante, unele prefigurând retrasări de granițe și noi paradigme securitare. Desfășurat la frontierele nostre, războiul din Ucraina – cel mai mare și mai sângeros război convențional de după cel de-Al Doilea Război Mondial – e departe de a se termina. Rusia nu vrea pace – și asta cu atât mai puțin într-un astfel de context internațional cu disensiuni fără precedent între SUA și UE. Rusia vrea (cel puțin) și Odesa, pentru că dorește să controleze litoralul Ucrainei, măcar hălci din el, și vizează o joncțiune cu așa-zisa Transnistria. Nici ucrainenii nu vor o ”pace” rusească, act ce ar echivala cu o capitulare. 

Luând în considerare cele de mai sus (dar și multe altele, care decurg de la sine), devine cât se poate de transparent răspunsul oferit de Maia Sandu jurnaliștilor britanici, când aceștia au întrebat-o de ce ar vota ”DA” la un referendum privind Reunirea RM cu România: 

”Priviți la ce se întâmplă în jurul Moldovei astăzi, priviți la ce se întâmplă în lume. Devine din ce în ce mai dificil pentru o țară ca Republica Moldova să supraviețuiască, să existe ca democrație, ca țară suverană”.

Cu mențiunea că e caraghios să numești RM ”țară” (țară e România, iar RM e gubernia inventată de ruși împotriva României, gubernie care nu satisfice nici măcar condițiile elementare ale unei statalități), explicațiile Maiei sunt cât se poate de corecte și de ancorate, succinct, dar sigur, în realitățile care contează. Vă place sau nu, asta-i situația la firul ierbii. Dacă adăugăm la aceste realități și faptul că RM nu se va putea integra niciodată pe cont propriu în Uniunea Europeană, avem tabloul complet. 

De ce fac spume moldoveniștii / stataliștii, ca posedații, după ce i-a anunțat Maia că ar vota ”DA” la un referendum privind Reunirea RM cu România? Răspunsul e simplu. Pentru că, mult fetișizata ”integrare ieuropeană” a RM ar fi unicul scenariu în care gubernia de la Est de Prut și-ar putea păstra statalitatea inventată de ruși. Ceea ce ne arată că NU integrarea în UE e scopul în sine al moldoveniștilor, ci, pentru ei, scopul în sine e menținerea statalității rusești posibile prin rapt și genocid, în primă fază, apoi, peste decenii de îndobitocire și homosovietizare, prin transformarea Declarației de Independență față de Rusia în ”independență” față de… România. Ptiu! 

În realitate, dincolo de aspectele economice – pensii și salarii ca în România, nu de 3-4 ori mai mici –, Reunirea trebuie să fie principala problemă de politică externă a Bucureștiului. Pentru că securitatea națională a României începe la Nistru, nu la Prut. Iar de securitatea națională a României trebuie să se ocupe statul român, nu niște moldoveniști vai de capul lor din toate perspectivele, și cu atât mai puțin pro-rușii pe față. 

RM este o mare problemă de securitate a României, a Ucrainei și a Europei de Est în genere. O grenadă în coastele Ucrainei și ale României, care mai devreme sau mai târziu va degenera inevitabil cu guvernări rusești și președinți ai Rusiei (recurența asta nu poate fi contestată). Unica soluție pentru a evita o viitoare graniță directă cu Rusia este o Românie puternică și stabilă de la Marea Neagră până la Nistru. 

Pe de altă parte, RM a fost, este și rămâne o mare problemă umanitară a Europei. Un stat eșuat care trăiește din ajutoare și din facilități oferite din exterior la prețuri preferențiale, speciale. Pentru că are probleme speciale în sens clinic. Copilul rătăcit, sărman și cu capul spart. Să îi tot minți pe basarabeni că vor intra în UE pe picioarele lor e o mizerie de proporții insondabile. 

Da. Evident că și politrucii separatiști de la București poartă o mare vină pentru că s-a ajuns până aici, pierzând ani în șir cu distopia ”integrării ieuropene a RM”, dar și cu alte baliverne imposibile. Ultima oară când România a avut diplomați reali se întâmpla înainte de 1944. Apoi au fost uciși în temnițe și-n lagăre comuniste, la comanda Moscovei. Ce vreau eu să vă spun e că, dacă România ar fi avut oameni politici de calibrul celor din Polonia, plus o diplomație pe măsură, neomarxiștii de la Bruxelles nu și-ar fi permis niciodată să folosească propagandistic, după cum îi taie pe ei capetele seci, problema și soarta teritoriilor românești de la Est de Prut, fără a întreba puterile de la București – voi ce credeți, e ok ce ne-am apucat noi să facem / debităm cu teritoriile voastre istorice? Așa se întâmplă între parteneri reali, care își știu sensibilitățile și prioritățile, când vine vorba despre neparteneri neglijabili ce se încăpățânează să fluture o așa-zisă statalitate care contravine intereselor strategice și securitare ale României. Dacă Bucureștiul ar fi fost Varșovia, diplomația românească ar fi explicat și ar fi condiționat, în spatele ușilor închise sau chiar în fața camerelor de luat vederi, pe înțelesul oricui, ce se poate întâmpla sau nu la Chișinău, pe linie bruxelleză sau aiurea. Vrea RM în UE? Foarte bine! Facem Reunirea și se întâmplă imediat. Cu tot ce decurge de aici. 

Asumat la modul oficial de ambele maluri ale Prutului și organizat în urma unor ample campanii publice de conștientizare, referendumul pentru Reunire ar trece fără nici cea mai infimă problemă. Cu aplauze și în urale. Totuși, să notăm că nici în 40 și nici în 44, Basarabia NU ne-a fost luată prin referendum, ci prin rapt și genocid. Nu văd nicio moralitate în a-i lăsa pe ruși să folosească ”democrația” împotriva democrației și a dezideratului național. E ca și cum am lăsa să ne decidă viitorul pe cineva sechestrat timp de zeci de ani, traumatizat mintal, rusificat, mințit și îndobitocit de dușmanii României până la stadiul în care a ajuns un dușman al României. Totul pe banii noștri, când tot noi am suferit nedreptatea istorică, raptul, crimele, deportările, execuțiile, foamea ș.a.m.d.. E asta democrație? Reunirea poate fi realizată și pe modelul reunificării Germaniei (petercută chiar ieri, la scara istoriei), printr-o decizie istorică votată în parlamentele de la București și Chișinău. Atât de simplu. 

Basarabia e România!