8 Mai - Ziua Victoriei Națiunilor Unite în războiul din Europa

S-au aniversat zilele acestea mai multe date pline de semnificație. Doar că, în republica Moldova, uneori cronologia lor nu este cea exactă. Alteori, sensul acestora nu este pe deplin cunoscut. Să le luăm pe rând: 

S-au aniversat 81 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Desigur, rusofilii 

l-au numit pompos și găunos ”Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Numai că:

- ”Patria” avută în vedere, U.R.S.S.-ul, era de fapt o veritabilă închisoare a popoarelor. La momentul dat – 1945 – existau 16 ”republici unionale” care fuseseră într-un fel sau altul ocupate de cizma rusească – inclusiv Basarabia;

- Ceea ce fusese eliberat în mod real de sub ocupația nazistă rămăsese în vestul Europei, datorită Aliaților occidentali (S.U.A., Franța, Marea Britanie și dominioanele ei, etc.). În est, stăpânirea Germaniei hitleriste a fost doar înlocuită cu alta, la fel de criminală, cea a Rusiei comuniste;

- Războiul nu a început în 1941, cum în mod ticălos afirmă istoriografia sovietică și cea putinistă (pe 22 iunie 1941 a început Operațiunea Barbarossa, un episod printre altele ale războiului deja pornit de aproape doi ani). Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 prin atacul neprovocat al Germaniei asupra Poloniei. La 17 septembrie 1939, U.R.S.S. a intrat și ea în război, de partea Germaniei, prin atacarea și ocuparea dinspre est a aceleași Polonii. Fără declarație de război! Era urmarea prevederilor Pactului sovieto - german Molotov – Ribbentrop și a Acordului său adițional secret de împărțire a Europei. Victimă directă a acestei hăcuiri îi era și Basarabia (și nordul Bucovinei);

- Terminarea războiului al II-lea mondial s-a produs la 2 septembrie 1945, prin Actul de capitulare a Japoniei. În luna mai 1945 războiul mondial s-a încheiat doar în Europa. Însăși U.R.S.S. a luptat până în septembrie în Manciuria și în nordul Japoniei (insulele Kurile);

- În Europa, Actul de Capitulare a Germaniei (naziste) a fost semnat pe 8 mai 1945. Acesta fusese precedat și pregătit de Actul de predare a forțelor germane din Italia și vestul Austriei (semnat la Caserta, la 29 aprilie 1945), de Actul de predare a Wehrmacht-ului din nord-vestul Germaniei, Olanda, Danemarca și din Ducatul de Schleswig – Holstein (semnat la Lüneburger Heide, la 4 mai 1945), de Actul de predare a Armatei germane din sudul Germaniei (Bavaria, Suabia, Hohenzollern, Baden, Württemberg și Alsacia, semnat la Haar, la 5 mai 1945). Toate acestea au dus la Actul de Capitulare necondiționată semnat la Reims, la 7 mai 1945 ora 00:41 GMT. Din partea Germaniei a semnat generalul Alfred Jodl, din partea Forțelor Expediționare Aliate – generalul Walter Bedell Smith, iar din partea Înaltului Comandament Sovietic – generalul Ivan Alexeievici Susloparov. Din partea Franței, în calitate de martor al capitulării, semna generalul François Sevez. Acest prim act de capitulare, agreat și asumat și de sovietici, urma să intre în vigoare în seara zilei de 8 mai 1945, începând cu ora 23:01 (ora Europei Centrale). La insistențele mareșalului sovietic Gheorghii Jukov (care se temea de o capitulare parțială a Germaniei doar față de Aliații occidentali – ceea ce nu era în intenția Aliaților), șefii militari aliați au fost de acord cu un al doilea Act de Capitulare necondiționată (după cel din Reims). Acesta s-a perfectat și semnat la Berlin, la sediul Administrației Militare Sovietice din cartierul Karlshorst, la ora 21:43 GMT. Anterior, tot pe 8 mai la ora 13:15 GMT, președintele american Harry Truman, prim-ministrul britanic Sir Winston Churchill și generalul francez Charles de Gaulle anunțaseră deja, oficial, sfârșitul războiului cu Germania. Este adevărat că ora 21:43 GMT a zilei de 8 mai corespundea orei Moscovei 00:43 a zilei de 9 mai. Dar: Timpul Universal (Greenwich Mean Time) plasează toate aceste fapte istorice în ziua de 8 mai, nu de 9 mai; indiferent dacă luăm în considerare capitularea de la Reims sau pe cea de la Berlin, ambele prevedeau încetarea ostilităților pe front în seara zilei de 8 mai; la ora semnării capitulării din Berlin, nu mai existau lupte armate între aliați și germani pe nici un teritoriu din fusul orar al Moscovei! Luptele, atâtea câte mai erau pe frontul de est în dimineața zilei de 8 mai, se dădeau pe teritorii aparținând fusului orar al Europei Centrale. Iată de ce relevanța unei ore matinale de pe meridianul Moscovei, în contextul dat, este aceeași cu a spune că WWII s-a terminat pe 9 mai, ora 02:43 – ora Islamabadului!  

Așa încât, data reală a capitulării Germaniei naziste este ziua de 8 mai 1945. Semnificația reală a acestei date nu poate fi sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (produs cu aproape 4 luni mai târziu), ci sfârșitul războiului pe continentul european. Desigur, este o veritabilă Zi a Păcii pentru noi, ca europeni. O zi a înfrângerii parțiale a unui regim odios și criminal – cel nazist. (Cât despre celălalt regim odios și criminal, cel comunist, în toate iterațiile lui actuale, încă mai avem de luptat). O zi în care soldații căzuți pe câmpurile de luptă în perioada 1939 – 1945 trebuiesc pomeniți și amintiți cu recunoștință, ca unii care au fost împinși în malaxorul de oameni, fără voia lor, de cei doi demenți răspunzători pentru zeci de milioane de victime: Hitler și Stalin – cotropitorii Poloniei și declanșatorii conflagrației mondiale.

De altfel, în toate țările civilizate, Ziua Victoriei (V-E Day) cum mai este numită, este celebrată pe data de 8 mai, nu pe 9. Dăm doar câteva exemple în acest sens: Austria (din 2013), Cehia (din 1993), Estonia (din 2005), Franța (din 1945), Germania (din 1950), Letonia (din 2015), Lituania (din 2015), Marea Britanie (din 1945), Norvegia (din 2010), Polonia (din 2015), România (din 2025 – Legea nr. 128/2025), Slovacia (din 1993), S.U.A. (din 2025, prin Proclamația prezidențială din 7 mai 2025), Ucraina (din 2023). Pe ”stilul rusesc”, adică pe data de 9 mai, Ziua Victoriei mai este încă sărbătorită doar în părți ale fostului spațiu sovietic, ori în țări apropiate lingvistic și cultural Rusiei, și anume: în Armenia (probabil, nu pentru mult timp), Azerbaidjan, Bielorusia, Bosnia – Herțegovina, Croația, Georgia (probabil, nu pentru mult timp), Israel (inexplicabil), Kazahstan, Kârgâzstan, republica Moldova (dintr-o stupidă inerție), Rusia, Serbia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan. Un club extrem de ”select”, desigur...

Observăm că țările, foste sovietice, care vor să scape din îmbrățișarea fetidă a lui ”russkii mir” au știut nu să anuleze o sărbătoare importantă și – într-un fel – chiar fondatoare, ci să o așeze acolo unde cu adevărat îi este locul în calendar. Nu mai zicem de baltici, campioni la decomunizare și derusificare, dar chiar și un popor slav de est, ucrainienii, au înțeles necesitatea separării apelor. Pe când alte trei țări din Răsărit, candidate de jure sau de facto la aderarea la U.E., păstrează până astăzi la mare cinste un fals istoric notoriu. E vorba de Armenia, Georgia și de ”premiantul clasei” la integrare, republica Moldova... Cu atât mai mult cu cât în Basarabia – victimă până azi a Pactului Ribbentrop – Molotov – fusul orar este același cu cel din România și Ucraina, nu cu cel din Rusia și Bielorusia...  Aviz autorităților de stat de la Chișinău.