Crimele Kremlinului. Cum au fost eliminați cei mai importanți opozanți și critici ai lui Vladimir Putin

Când presa sau diverse voci de prin rețelele sociale au scris că președintele bielorus Aleksandr Lukașenko este ultimul dictator al Europei, cunoscătorii spațiului ex-sovietic au întrebat ironic „a murit cumva Putin?”.

Vladimir Putin nu prea dă semne de moarte. Ba dimpotrivă, are aceeași sete de putere ca acum 21 de ani când și-a început primul mandat de premier (9 august 1999), hotărând să nu plece din fruntea Rusiei în 2024 când i se sfârșește mandatul de președinte, ci abia în 2036, când va avea 84 de ani. În acest sens, rușii au fost „chemați” la urne în plină pandemie să voteze un referendum pentru modificarea Constituției care să-i permită lui Putin să rămână la Kremlin încă două mandate.


În condițiile în care totul se întâmplă în Rusia după dorința unui singur om, Opoziția pare să fi ajuns doar element decorativ în sufrageria lui Putin de care dictatorul are nevoie pentru a-și legitima despotismul, arată Deutsche Welle într-un articol recent.

Dar nu chiar atât de decorativ dacă îl calcă pe bătături pe țar și deranjează cercurile sale de putere. Otrăvirea de joi dimineață a lui Aleksei Navalnîi, cu o substanță turnată în ceai pe aeropotul din Tomsk, Siberia, este o dovadă cât se poate de limpede în acest sens.

Lista celor care au pățit astfel de „ceaiuri” din partea Kremlinului este consistentă. Oricât s-a scris de critic la adresa sa, oricât de clare au fost dovezile de implicare, Putin nu a simțit niciodată să dea vreo explicație sau să și schimbe tehnicile de îndepărtare a incomozilor, conștient de lipsa de solidaritate a liderilor europeni care, deși l-au criticat vehement adesea, au sfârșit prin a-l curta din rațiuni economice. Președintele Franței este poate cel mai recent exemplu: și-a început mandatul ca un critic aspru al Kremlinului ca mai apoi să se apropie de Rusia pentru a deveni mult mai puțin dependent de SUA din punct de vedere militar și strategic, mai scrie dw.com.

Vă invităm să citiți mai jos cine sunt figurile proeminente ale Rusiei care au plătit însă cu viața curajul de a denunța ambițiile demente și abuzurile sinistre ale celui care se pare că are toate șansele să rămână în fruntea Rusiei aproape patru decenii.

Anna Politkovskaia - ucisă de ziua lui Putin

Pe 7 octombrie 2006, Anna Politkovskaia a fost împuşcată mortal în holul blocului unde locuia, într-un cartier din Moscova, când se întorcea de la birou. Era ziua în care Vladimir Putin împlinea 54 de ani. Pe imaginile înregistrate de camerele de supraveghere, apărea un singur atacator, care s-a făcut nevăzut. La acea vreme a circulat ideea că ucigaşul ar putea fi un membru al unei grupări criminale cecene sau că ar avea legături cu serviciile de securitate ruseşti. Guvernul de la Mosova a negat de fiecare dată că ar avea vreo legătură cu asasinarea jurnalistei.

Crima a oripilat Rusia şi a stârnit numeroase reacţii în străinătate. În timpul vizitei sale la Dresda, care a avut loc la doar câteva zile după asasinat, preşedintele rus Vladimir Putin a fost numit ucigaş de mai mulţi demonstranţi. Mai mult, faptul că femeia a fost omorâtă chiar de ziua de naştere a lui Vladimir Putin a generat multe speculaţii, fiind avansată ideea că făptaşii ar fi dorit să îi facă un "cadou" preşedintelui rus.

Degajat și deloc încurcat de ostilitatea la adresa sa, Putin declara : „este adevărat că această jurnalistă avea obiceiul de a critica autorităţile federale, dar cred că ea trebuia să ştie că ceea ce scria nu putea să rămână fără consecinţe”

Politkovskaia a calatorit de multe ori în Caucazul de Nord și a scris documentare foarte bine primite, chiar premiate, despre crimele, tortura și răpirile care au loc de ambele părți ale frontului. Politkovskaia a scris şi cartea "Rusia lui Putin", în care denunță modul autoritar de conducere al liderul de la Kremlin.

Familia jurnalistei a considerat că cei cinci suspecţi ceceni, condamnaţi la pedepse cu închisoarea, inclusiv închisoarea pe viaţă, nu sunt singurii responsabili pentru acest asasinat și a sesizat CEDO, care a și condamnat Rusia în acest caz, considerând că nu a făcut niciun efort pentru a-i identifica pe cei care au comandat asasinatul.

Anna Politkovskaia a fost însă doar unul din cei 21 de jurnaliști asasinați la comandă după ce Vladimir Putin a preluat puterea.

Aleksandr Litvinenko

Fost agent FSB şi specialist în crimă organizată, Aleksandr Litvinenko a murit pe 23 noiembrie 2006, la Londra, după ce a fost otrăvit cu poloniu, o substanţă radioactivă extrem de periculoasă. Avea 43 de ani. Critic dur al regimului lui Vladimir Putin, Litvinenko fugise în 2000 în Marea Britanie, de unde a continuat să atace puterea de la Kremlin. Chiar în anul în care a fost ucis, obţinuse cetăţenia britanică.

Pe patul de moarte, Litvinenko a acordat un interviu pentru BBC, în care l-a acuzat pe preşedintele Vladimir Putin că este direct responsabil de asasinarea sa.

În 1998, Litvinenko a fost arestat în Rusia sub acuzaţia de abuz de putere, după ce a deconspirat o tentativă de asasinat la adresa miliardarului rus Boris Berezovski, un alt critic al regimului. A stat nouă luni în închisoare, înainte să fie achitat. După ce a părăsit FSB, Litvinenko a scris o carte,în care acuza serviciile secrete ruse că au aruncat în aer mai multe blocuri din Moscova şi din alte două oraşe în 1999. Atacurile, puse pe seama rebelilor ceceni, au fost calificate de Litvinenko drept un pretext pentru invadarea Ceceniei de trupele ruseşti. Un an mai târziu, a fugit în Marea Britanie, unde a cerut azil politic.

Alexandr Litvinenko a murit la nici o lună după o întâlnire cu doi foşti agenţi secreţi ruşi, în hotelul Millennium din Londra, pe 1 noiembrie 2006. A băut ceai, în care Andrei Lugovoi şi Dmitri Kovtun turnaseră poloniu.

Boris Berezovski, găsit mort în locuința sa de la Londra pe 23 martie 2013

Refugiat politic în Marea Britanie, după ce a intrat în conflict deschis cu preşedintele rus, magnatul a criticat permanent politica autoritară de la Kremlin. A fost găsit mort în luxoasa sa reşedinţă din Ascot, de lângă Londra, în martie 2013. Potrivit poliţiei britanice, moartea s-a produs prin strangulare. Berezovski era singur acasă şi a fost găsit fără suflare, în baie, cu uşa închisă pe dinăuntru. Oficial, moartea sa a fost declarată suicid. Suferea de depresie, după un divorţ extrem de costisitor şi mari pierderi financiare. Au existat şi speculaţii că ar fi fost o crimă la comandă. 

Boris Nemţov, liderul Opoziției din Rusia

A fost împuşcat, în plină stradă, pe 27 februarie 2015, pe un pod din apropierea Kremlinului. Singurul martor al asasinatului a fost tânăra sa iubită ucraineană alături de care mergea de la restaurant spre casă. O maşină în care se aflau patru persoane a oprit chiar în vecinătatea lor. Asasinul l-a împuşcat în spate cu câteva focuri de armă pe cel care ar fi putut să amenințe serios viitorul politic al lui Vladimir Putin.

Şocul declanşat în rândul societăţii ruse de acest asasinat demonstrativ asupra unui lider politic, comis într-un loc simbolic, a fost puternic. Nemţov era la acel moment nu doar unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni ai opoziţiei extraparlamentare, ci şi cel mai dur critic al preşedintelui Putin. Boris Nemţov nu a ezitat să-l ocărască fără menajamente pe şeful de la Kremlin.

Împreună cu alți lideri ai opoziţiei ruse, Aleksei Navalnîi și Garry Kasparov, fostul mare campion la şah, Boris Nemţov a jucat un rol esenţial în organizarea celor mai mari proteste antiguvernamentale din Rusia de după venirea la putere a lui Vladimir Putin. A criticat deschis ineficienţa guvernului şi corupţia la nivel înalt, iar după alegerile controversate din 2011, când a condus un marş pe străzile din Moscova, a fost arestat şi deţinut timp de 15 zile. A fost eliberat la presiunea comunităţii internaţionale, care a cerut Kremlinului să respecte libertatea de exprimare.

Între 2012 şi 2015, a fost consilier al fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici.

„Boris (n.r. Nemţov) a declarat că va dezvălui probe concludente despre implicarea forţelor armate ale Rusiei în Ucraina. Cineva s-a speriat foarte tare de acest lucru. Boris nu s-a temut”, a declarat Viktor Ianukovici, fostul preşedinte al Ucrainei.

Nemţov l-a considerat responsabil pe liderul de la Kremlin şi pentru criza economică gravă cu care se confruntă ţara şi i-a acuzat anturajul de corupţie la nivel înalt. A vorbit dspre asta şi în timpul pregătirilor pentru Olimpiada de la Soci, când mai toate contractele, în valoare de sute de milioane de dolari, au fost atribuite unor apropiaţi ai lui Putin.

Cazul Serghei Skripal

Serghei, 69 de ani, și fiica sa Yulia, 36 de ani, au fost expuși la substanța neurotoxică de uz militar Novichok în martie 2018, în orașul britanic Salisbury. Autoritățile britanice au făcut legătura dintre încercarea de asasinat și serviciul secret al armatei ruse, GRU, în urma incidentului relațiile dintre Rusia și Occident răcindu-se din nou la un nivel neatins de mai mulți ani.

Premierul britanic de la acea vreme Theresa May puncta într-o intervenție în Parlament că „este foarte probabil” ca statul rus să fi ordonat asasinarea lui Skripal și fiicei acestuia.

Serghei Viktorovici Skripal este un fost colonel din Direcția Principală de Informații (GRU) a statului major al Forțelor Armate ale Federației Ruse. Începând din anii 1990 și până la arestarea sa în decembrie 2004 a acționat ca agent dublu pentru serviciul de informații externe Secret Intelligence Service (abreviat SIS, cunoscut și ca MI6) al guvernului Regatului Unit. A fost condamnat de un tribunal al Federației Ruse pentru înaltă trădare la 13 ani de detenție într-un lagăr de muncă.[5] A fost eliberat în 2010 în cadrul unui schimb de spioni și s-a stabilit în Anglia; deține dublă cetățenie rusă și britanică.

La 5 septembrie 2018, Crown Prosecution Service a anunțat că doi cetățeni ruși au fost numiți ca suspecți și puși sub acuzare pentru otrăvirea lui Serghei și Iulia Skripal.

O lună mai târziu, Putin avea o ieșirea furibundă declarând public că Skripal este „o scursură”.

„Aud că unii dintre colegii voștri au lansat teoria că Skripal a fost un fel de activist pentru drepturile omului. A fost doar un spion. Un trădător al patriei. Există un asemenea concept – trădător de patrie. El asta era”, spunea Putin în timpul unui forum pentru energie de la Moscova, în octombrie 2018.