Luiza Șora intervine în megascandalul Sidonia Bogdan-Andrei Caramitru

Cu câteva excepții, printre care și postarea lui Liviu Avram care a fost răsplătită cu mii de likeuri, mai toate opiniile exprimate în spațiul public au condamnat limbajul folosit de politicianul Andrei Caramitru în postarea care se dorea un soi de replică acidă la zgândărelile repetate ale Sidoniei Bogdan. Înainte de disputa cu Caramitru, jurnalista de investigații reușise să-și creeze deja, în zona rețelelor de socializare, un renume de agitatoare avidă de vizibilitate după o serie de postări controversate, cea mai revoltătoare fiind cea despre precaritatea fizică a distinsului și venerabilului Mihai Șora, care ar fi fost prizonierul neputincios al mult mai tinerei sale partenere de viață cu ambiții în zona #rezist. În ciuda numeroaselor mărturii față de vitalitatea și integritatea psihică a domnului Șora, Sidonia Bogdan și-a menținut opinia, obrăznicindu-se chiar să-l provoace pe cunoscutul filosof la un interviu față în față la care acesta să vină neînsoțit pentru a-și demonstra abilitățile fizice.

Soția domnului Șora, vizată de postările fără susținere ale jurnalistei, anunța la vremea respectivă că o va acționa în instanță. Astăzi, Luiza Șora publică o postare pe pagina sa de facebook o opinie în care își exprimă punctul de vedere față de cel mai recent scandal produs de Sidonia Bogdan, dar și despre felul în care a ales această să-și exercite profesia:

”Greșeala constă tocmai în presupoziția inițială, și anume să consideri că Sidonia Bogdan este jurnalistă, că ceea ce face ea poate sta sub semnul jurnalismului. Faptul că se găsesc unii sau alții care să-i ia, acum, apărarea (aceiași care au tăcut mâlc atunci când Mihai Șora a fost împroșcat cu lături de această persoană isterică) spune multe despre nivelul lor moral și intelectual. Când nu mai distingi între jurnalism și mahalagism, când calomnierea publică a unui om te excită în loc să te revolte, când tot pe cel calomniat îl tragi la răspundere pentru că nu acceptă să fie călcat în picioare, când ridici defăimarea la rang de „libertate a presei“ înseamnă că, de fapt, ai interiorizat condiția țaței clevetitoare, iar acest statut a devenit – d e f a c t o – statutul tău: o f o r m a m e n t i s în care te simți bine, care îți priește și îți rezolvă măcar o parte din frustrări.

Momentul Sidonia Bogdan – Andrei Caramitru este, dincolo de invective, etichete, idiosincrazii, un formidabil punct cu efect de turnesol, atât pentru presă, cât și pentru cei din exteriorul ei. Încet-încet, se limpezesc apele; putem deja discerne unde sunt oamenii adevărați și unde sunt lichelele.”