Scenariu EXPLOZIV al jurnalistului Liviu Avram: desemnarea Danei Gârbovan, ORDINUL ”centrelor de reflecție”? PSD, anexa unei grupări oneroase din Justiție?

Faptul că Viorica Dăncilă a desemnat-o pe controversata Dana Gârbovan la portofoliul Justiției ar putea însemna că PSD a devenit ”o anexă indispensabilă” a unui grup de oameni influenți din Justiție, personaje ajunse deja în funcții-cheie și interesate să construiască un sistem judiciar aflat la cheremul lor, susține redactorul-șef adjunct al Adevărul, jurnalistul Liviu Avram, în cel mai recent editorial al său.

Obiectivele vizate de această grupare ar fi, explică Avram, revenirea la epoca lui Cătălin Voicu, când sentițele erau tranzacționabile, previzibile și controlabile, și, pe de altă parte, securizarea, perpetuarea și valorificarea pozițiilor deja obținute

Podul.ro vă prezintă, în cele ce urmează, scenariul expus de Liviu Avram.

”Desemnarea Danei Gârbovan la Justiţie pare a fi expresia faptului că <centrele de reflecţie>, cele care îi vârau sub nas lui Tudorel Toader ordonanţe toxice, nu au abandonat lupta clandestină, chiar dacă scrutinul din 26 mai a livrat nişte rezultate mai mult decât convingătoare.

Caz în care ar trebui, poate, să schimbăm întrucâtva perspectiva din care privim evoluţia evenimentelor. Până acum, retorica generală era aceea că PSD schimbă legile ca să-şi subordoneze total Justiţia. Adică Justiţia să devină o anexă a partidului.

Dar dacă lucrurile stau oarecum invers? Nu cumva partidul a devenit o anexă indispensabilă a unui grup de oameni din Justiţie, ajunşi deja în poziţii-cheie şi interesaţi să atingă două obiective majore? Acestea:

– Restauraţia vremurilor de tip Cătălin Voicu, în care sentinţele erau trazacţionabile şi, din acest motiv, perfect previzibile şi controlabile.

– Securizarea şi perpetuarea poziţiilor deja obţinute, prin valorificarea atributelor pe care orice sistem judiciar democratic le aduce: independenţa, inamovibilitatea şi chiar o anume formă de impunitate. (Studiu de caz: cum au ajuns la Curtea Constituţională Gheorghe Stan şi Cristian Deliorga; chiar dacă CCR nu e parte a sistemului judiciar, modelul rămâne valabil)”, scrie Liviu Avram.

Scopul ultim al acestor ”centre de reflecție” ar fi, potrivit jurnalistului, impunerea unui sistem judiciar care să fie sub talpa unui grup alcătuit din oameni puternici ai sistemului, iar această acțiune nu poate fi întreprinsă decât prin vechiul vehicul și toxicul PSD, păpușat de personaje reprobabile care vor să-și rezolve problemele cu justiția.

”Scopul final ar fi construirea un sistem judiciar aflat la cheremul nu al vreunui partid, ci al unui grup restrâns de oameni din sistem, dar înzestraţi cu puteri uriaşe atât în ceea ce priveşte recompensele pentru cei obedienţi, cât şi pedepsele aplicabile celor care nu se supun.

Sigur, pentru ca aceste obiective să fie atinse, era nevoie de vehicul politic, de o forţă aptă să ia deciziile şi să implementeze legislaţia necesară. Şi această forţă nu putea fi decât PSD-ul, dar mai ales PSD-ul condus de Liviu Dragnea. Rezolvarea problemelor penale pe care le avea liderul erau perfect compatibile cu interesele grupului, aşa că vreme de doi ani şi jumătate planul a mers cât de cât bine”, scrie Liviu Avram.