Pomul Raiului. Originea și semnificațiile tradiției împodobirii cu globuri și beteală a bradului de Crăciun. Explicațiile scriitorului Cristian Bădiliță

Scriitorul, traducătorul și teologul Cristian Bădiliță explică, pe Facebook, originea și semnificația tradiției împodobirii bradului de Crăciun: 

”Pomul Raiului. Originea bradului împodobit cu globuri şi beteală se află în ‹misterele› medievale, piese de teatru cu subiect biblic, reprezentate în pieţele din faţa marilor catedrale (O. Cullmann). Există atestări în regiunea renană. Una dintre ‹piesele› jucate de Crăciun se desfăşura în rai, personajele principale fiind Adam, Eva, diavolul şi heruvimul cu sabia de foc, decorul constând într-un pom (pomul cunoaşterii binelui şi răului). 

Biblia nu precizează specia acestui pom, dar încetul cu încetul europenii au optat pentru măr (în latină, subst. însemnînd ‹măr› și cel însemnînd ‹rău› sînt cvasiomonime). Întrucît în luna decembrie era imposibil de găsit un măr (pom) verde, bradul s-a impus de la sine. De crengile sale atârnau mere, dar şi ostii – pâini din aluat nedospit –, care-L simbolizau pe Isus. Merele şi ostiile împodobeau, aşadar, brazii din faţa catedralelor în noaptea naşterii Mântuitorului, sugerând că păcatul intrat în lume prin greşeala celor doi protopărinţi, Adam şi Eva, a fost răscumpărat prin jertfa lui Isus. 

Ulterior, creştinii mai înstăriţi au dorit să aibă câte un brad împodobit în propria casă. Acolo unde nu era destul loc, bradul era agăţat de tavan, născându-se în felul acesta un nou simbol: pomul vieţii, cu rădăcinile înfipte în cer. 

Globurile strălucitoare de astăzi sunt urmaşele directe ale ostiilor din perioada medievală, iar cadourile, lumânările, candelele reactualizează momentul de închinare a regilor magi. Din Alsacia, tradiţia bradului de Crăciun s-a răspândit atât spre estul cât şi spre vestul Europei, migrând apoi și pe continentul american. În memoriile sale publicate sub titlul Din viaţa familiei Ion C. Brătianu, 1821-1891, Sabina Cantacuzino, fiica omului politic liberal, povesteşte despre tradiţia bradului de Crăciun la vila Florica, de lângă Piteşti, între anii 1873-1878, pe când era copilă. (Din volumul TEME, PERSONAJE, SĂRBĂTORI / 2014, reeditat)” – care poate fi comandat AICI).