”Neofascistul” președinte Nicușor Dan?

Faptul că Președintele a retrimis spre reformulare legea Vexler privind caracterul penal al glorificării, respectiv înființării unor organizații fasciste, legionare, antisemite, xenofobe și de orice alt fel, reprezintă un gest firesc, sanitar chiar. Din mai multe motive.

Primul: să definim termenii. Ce înseamnă fascist și ce înseamnă legionar în contextul nostru românesc, deloc angelic, dar cu alte trăsături și oricum cu altă anvergură decât în Italia lui Mussolini, conducător al Italiei între 1922 și 1943, în Germania lui Hitler, aflat la putere între 1933 și 1945, în Portugalia lui Salazar, guvernând între 1932 și 1968 sau în Spania lui Franco, stăpân absolut între 1939 și 1975.

Al doilea: să circumscriem timpii istorici. Deja din aceste date istorice de mai sus, comparate cu Statul național-legionar (septembrie 1940 - ianuarie 1941) și cu Guvernul Antonescu (ianuarie 1941 - august 1944), putem înțelege proporțiile. Nu pentru că, de durată scurtă, aceste guvernări sinistre nu ar fi făcut suficient rău, precum și dictatura carlistă anterioară lor, ci pentru că ele sunt, pe bună dreptate, consecvent luate drept exemple negative, dar nu și dictatura comunistă (1947-1989).

Al treilea: ce facem cu trecutul recent? Așadar, precum în Legea nr. 217/2015 (inițiator: Crin Antonescu!), care de fapt supranorma juridic OUG 31/2002 de pe vremea lui Adrian Năstase, pe care am criticat-o tocmai din pricina ocultării crimelor comuniste, punându-mi tot felul de forțe nedemocratice, nevalidate, în cap - eram șeful real, nu de sinecură, al IICCMER ajuns între timp în curtea liberalilor, adică a celor care au pătimit și ei în temnițele comuniste -, nici legea Vexler nu este altceva decât, în context aurist actual, o supă reîncălzită pe care nu prea vrea nimeni să o mănânce, dar care dă "bine" în meniu.

Al patrulea motiv: cum învățăm din istorie? Rămân la părerea mea fermă, exprimată acum un deceniu, că istoria se învață prin cultură (memorială, educațională, simbolică, artistică etc.), iar nu se impune prin efectele unei legi, mai ales a uneia slab articulate care lasă loc de interpretări multiple, vagi de-a dreptul. Tot prin comparație: legislația privind deznazificarea Germaniei este foarte clară: de la cuvinte la gesturi, de la asociații la forme politice. Când eram la IICCMER, l-am adus în România, unde am discutat cu Ministerul Public și cu cel de Justiție, pe Procurorul federal responsabil până azi de crimele nazismului. Rezultatele?...

Din cele expuse decurg două concluzii.

Prima: suntem o țară schizoidă memorial și cu politici pe măsură. Epoca Johannis a fost, din acest punct de vedere, sub influența nefastă a gemenilor Muraru, absolut dezastruoasă. La începutul ei, Octav Bjoza, președintele de atunci al Asociației Foștilor Deținuți și Deportați Politici din România (AFDPR) a primit de la proaspăt alesul Johannis cea mai înaltă distincție, pentru ca la finalul ei, același Bjoza să fie dat afară din serviciul public pe motiv de... antisemitism. Așa ceva este posibil doar într-o societate cu elite publice (nu de substanță reală) conformiste, lașe, duse cu pluta și mereu interesate doar de banii ei, de avantajele puterii, oricât de mici. Iată de ce, cred că viitorul PNL depinde nu doar de rezolvarea crizei bugetare (care îl poate costa mult), dar mai ales de dezjohannizarea profundă, altminteri moare.

A doua: simplul fapt că guru CG este acum în cercetări judiciare în baza legii din 2015 arată iarăși halul în care suntem ca stat. Adică, cel care ne-a întins nervii și a sucit mințile vide ale unora, deloc puțini, nu este acuzat în baza legii electorale, a codului fiscal sau a mărturiei mincinoase, ci în baza unor citate deloc nevinovate, obscene ideologic, dar la îndemâna oricui. Teoretic, în această logică, oricine citează public, fără alte precizări, din scrieri care nici măcar nu sunt interzise, se poate trezi cu un dosar penal. Noaptea minții! Așadar, revenind, nu miezul este atacat în cauza CG, ci coaja, nu finanțarea ocultă, minciunile din CV sau alte lucruri la fel de grave, ci prezentarea, ambalajul. Mai curând ar avea BOR dreptul să-l excomunice pentru abuz de limbaj cvasi-religios și pentru inducerea în eroare a credincioșilor și a păstorilor acestora.

În fine, spre amuzament agreabil, vorba mucalitului Ștefănescu-Goangă, rector în interbelic al actualei UBB, fruntaș liberal și antilegionar cu toată ființa, vă invit să (re)citiți reacțiile lui Crin Antonescu la propria lui inițiativă legislativă căreia, cum vedem, doar i-a împrumutat util numele.

Doxa!