Colaborarea cu Securitatea nu a afectat prea mult fețele bisericești, nici proptelele politice în ascensiunea “canonică”, nici ambiguitățile istoriografice, nici stângăciile din pandemie și nici sprijinirea pe față, recent, a putinismului.
După 1989, nicio temă socială majoră nu s-a prins. Teflon. Cu toate acestea, de la cazul Cornilă ot Huși încoace, una va distruge nemilos și fără selecții: imoralitatea proprie și/sau cea tăinuită, încurajată, promovată.
La acest capitol nu se va mai putea pune în funcțiune meta-etica de genul “nu judeca pentru a nu fi judecat” sau chestiunea smintelii și a celui care o poartă în blană. Răbdarea, asemeni înțelegerii că nimeni nu este perfect, are o limită.
De ce? Pentru că în timp ce caracterul universal al păcatului este unanim recunoscut, a face din el argumentul central al autorității în comunitatea de credință este celălalt nume al apostaziei, al (auto) secularizării.
Doxa!