Jurnalistul de investigații Dan Badea: „Băsescu minte! Georgescu este omul rușilor!” / „ I-am văzut uzina” / „Modul de operare observat în România coincide punct cu punct cu manualele operative folosite de GRU și FSB în ultimul deceniu în Europa”

Unul dintre cei mai redutabili jurnaliști de investigații din România, Dan Badea, care activează la acest moment pe cont propriu, fără conexiuni politice sau de altă natură, îl contrazice brutal pe Traian Băsescu în privința lui Călin Georgescu, arătând pe larg și cu argumente imbatabile unde minte sau aberează fostul președinte în privința anonimului Călin Georgescu, ajuns isterie națională tocmai printr-un mecanism foarte elaborat și cât de poate de apropiat de Rusia. 

Context. Traian Băsescu a afirmat, într-un interviu pentru Digi24, că pro-rusul Călin Georgescu nu ar fi „omul rușilor” și că „anularea alegerilor a fost o afacere românească”. PODUL a scris AICI

Și colegul Răzvan Gheorghe de la Podul a repins categoric afirmația lui Băsescu despre implicarea rușilor în candidatura lui Călin Georgescu din toamna lui 2024, expunând AICI pe larg rețeaua „corbilor”, adică oamenii sovieticilor din armată, servicii și din politică. 

În privința amplului material, solid argumentat, publicat AICI, Dan Badea precizeză:  

Acest articol nu contrazice opinii cu alte opinii. Contrazice afirmații cu mecanisme și probe. Plec de la ce s-a putut documenta public și instituțional: note tehnice discutate în CSAT (SRI, SIE, MAI, STS), rechizitorii și comunicate ale Parchetului General, motivarea Curții Constituționale, analizele VIGINUM–SGDSN (Franța) privind ecosistemele de manipulare și influență, plus verificări jurnalistice care trasează aceleași trasee de bani, conturi și mesaje. Nu cer cititorului „să creadă”; îi cer să urmărească lanțul: cum se produce conținut, cum se distribuie, cine plătește pentru asta, ce se vizează, cu ce efect.

De ce scriu acum, din nou, despre ceva ce părea stabilit? Pentru că afirmațiile iresponsabile, venite dintr-o poziție de autoritate publică, circulă mai repede decât diagramele tehnice. Pentru că între un citat bine rostogolit și o probă bine așezată, primul câștigă pe termen scurt. Și pentru că a lăsa astfel de teze să se așeze în spațiul public înseamnă a decreta că regulile sunt negociabile, iar agresiunea externă — discutabilă. (...) 

Pe scurt: pornesc de la cronologie — date, nu impresii: când apar conturile, când se deschid canalele de comunicare, când se amplifică mesajele și când se opresc; urmărim lanțul — cine produce conținutul, cine îl împinge, cine îl finanțează și ce țintește; iar la final aplicăm regula de integritate: dacă mediul e contaminat, oprești, cureți și reiei procesul electoral în condiții corecte. 

Ce urmează nu e polemică, ci un dosar în patru capitole: cum a fost „construit” candidatul împins în față, de ce „afacerea românească” nu se susține pe mecanism, care este, de fapt, rolul CSAT într-o operațiune hibridă și de ce n-are cum să fie adevărat că „Rusia a valorificat doar pe final”. În ultimă instanță, verdictul nu se bazează pe simpatii, ci pe reguli: mediul electoral era compromis; anularea alegerilor prezidențiale a fost măsura minimă de igienă democratică; reluarea procesului electoral — singura cale de a păstra sensul votului.

 Cum se „construiește” un „om al rușilor”, fără uniformă (fragment din articolul lui Dan Badea, vital pentru a price cât mai clar de ce Georgescu a fost/este cât se poate de conectat cu Rusia):  

„Nu mă poate convinge nimeni că acest Georgescu este omul rușilor”, spune Traian Băsescu. 

În operațiunile moderne de influență, „omul” nu e scos la rampă cu fanfară. Nu poartă nici ecuson, nici limbaj de manual. E împins înainte de o uzină — o mașinărie care lucrează în trei schimburi: pregătește terenul cu mult înainte, dă comanda din spatele cortinei și cumpără vizibilitate care arată a „val civic”. Totul e gândit să pară firesc. Totul e făcut să nu fie. Mașinăria se vede limpede doar când o desfaci pe etape. Are cinci etape: pregătirea din timp, comanda din spate, vizibilitatea cumpărată, banii ascunși și presiunea tehnică. 

 Pregătirea din timp. De ani buni se strâng conturi „de rezervă”, cu activitate anemică sau nulă. Când vine momentul, ele pornesc „la semn”. Nu pentru că s-a aprins, brusc, interesul public, ci pentru că există un buton, un orar și o partitură. Așa s-a întâmplat în toamna lui 2024: mii de conturi vechi s-au trezit în același interval, cu același fel de clip, aceeași frazare, aceleași „etichetări”. Unele aveau ani în spate. Altele fuseseră create cu luni înainte, doar ca să poată intra în schimb, dacă primele erau închise. E diferența dintre efervescență și organizare: prima vine cu bâlbâieli, a doua cu sincron. 

Comanda. Nu se dă pe platformele la vedere. Acolo ar fi prinsă, analizată, blocată. Se dă în spate: pe canale închise, unde în fiecare dimineață se stabilesc textele, imaginile, orele, „indicațiile prețioase” despre cum să ocolești filtrele. Apoi, la minut, apar aceleași „întrebări inocente”, aceleași liste cu „de ce e el profilul potrivit”, aceleași micro-video-uri, împinse în valuri scurte, ca să forțeze algoritmul. Platforma însăși a recunoscut tiparul: nu a fost creștere organică, ci propagare coordonată, „din afară”. 

Vizibilitatea cumpărată, dar nedeclarată. Aici intră „cărămiduța” invizibilă: micro-influencerii. Nu sunt vedete, dar împreună adună milioane de ochi. Sunt recrutați printr-un intermediar, primesc un text și o idee „civică” — îndeamnă la vot, vorbesc despre „echilibru”, „verticalitate”, „bun-simț”. Nu marchează că sunt plătiți, nu spun cine e clientul, nu par politică. La scurt timp, sub clipurile lor, invadează comentariile: „iată profilul potrivit”, „iată numele”. Aici e cheia: materialul „alb” pregătește terenul, corul îl personalizează. Când lucrurile sunt făcute bine, ți se pare că „a prins de la sine”. N-a prins. A fost lipit. 

Banii ascunși. Aici se rupe pelicula. În registrele oficiale apare „0 lei” pentru campanie. În traficul din platforme apar sume consistente, plătite într-o fereastră scurtă, către conturi care au funcționat ca megafon. Acesta e tiparul din toate campaniile deghizate: legal, ești sărac; digital, ești zgomotos. Nu există vizibilitate masivă „pe gratis”, nici mii de ore de conținut „din dragoste pură”, în același stil, la aceleași ore. Există bugete, intermediere, contracte, chiar dacă nu lasă urme în formularul oficial. Iar când diferența dintre „0” și realitate devine strigătoare, nu mai suntem în dezbatere. Suntem în probatoriu. 

Presiunea tehnică. Cât timp „narațiunea” e împinsă în feed-uri, cineva apasă și pe frânele statului: conturi tehnice expuse, date de acces pentru site-uri electorale aruncate pe forumuri de criminalitate cibernetică, încercări în valuri de sondare, derută, întreruperi și întârzieri. Nu ca să fure tabelele, ci ca să fragilizeze cadrul. Un sistem care se bâlbâie la margine devine ușor de discreditat în centru: „Uitați-vă, e haos; nu se poate avea încredere.” Aceasta este echipa de dublaj a propagandei: dacă nu te prinde conținutul, te lovește „defecțiunea”. 

Când pui cap la cap aceste etape, propoziția „nu mă poate convinge nimeni că Georgescu e omul rușilor” își pierde rostul. Nu pentru că i-am găsit carnetul de partid la Kremlin, ci pentru că i-am văzut uzina. Un produs împins în față de conturi pre-poziționate, coordonare în afara platformelor, vizibilitate plătită și neasumată, bani reali ascunși în spatele lui „0 lei” și presiune tehnică în momente-cheie poartă semnătura unei operațiuni, nu a unei efervescențe locale. Aici nu biografia «omului rușilor» ajuns candidat contează, ci lanțul care l-a construit și i-a proiectat numele pe ecranul nostru. 

„A fost o afacere românească?” — românești au fost fețele; mașinăria, nu 

  „Anularea alegerilor a fost o afacere dâmbovițeană”, spune Traian Băsescu. E ispitoare această explicație: am amestecat calendare, am obosit administrația, am greșit socotelile. Sună „de-al nostru”. Dar un proces făcut pe genunchi arată altfel: e dezordonat, se bâlbâie, se contrazice de la o zi la alta. Ce s-a văzut în toamna lui 2024 n-au fost bâlbe, ci ordine: aceleași formule, aceleași imagini, la aceleași ore. Întâi încercarea, apoi accelerarea, apoi rezervele care intră imediat ce se închid primele conturi. Asta nu e zvonistică de mahala, e montaj. 

Coordonarea s-a făcut într-un spațiu care nu e pentru ochiul public. De acolo s-au dat temele, s-au împărțit etichetele, s-au fixat orele. De acolo s-a făcut și „legătura” cu micro-influencerii: clipuri cu aer „neutru”, dar cu final previzibil — același nume în corul din comentarii. Nimic din toate acestea nu contrazice faptul că vocile erau românești. Ba tocmai: negarea plauzibilă cere fețe locale, locuri pe care le recunoaștem, accentele noastre. Ceea ce nu e local, și nici „dâmbovițean”, e lanțul: fabrica de conținut, distribuția sincronă, cumpărarea audienței fără etichetă, dublajul tehnic în spate. 

Și apoi, banii. Între „0 lei” pe hârtie și fluxurile reale din platforme nu e o discuție de stil, ci o probă. Când în acte e sărăcie, iar în rețele e bogăție, cineva ascunde gura de hrănire a vizibilității. Nu e o excepție, e regula acestor operațiuni. La capăt, chiar dacă faptele sunt îmbrăcate în tricou local, execuția este de import: disciplină, resurse, răbdare, obiectiv. Iar obiectivul nu e să ridici un om, ci să cobori încrederea. 

 Cine are de câștigat dintr-o asemenea criză? Nu partidul cutare sau cutare, nu candidatul X sau Y, care pot dispărea din prim-plan odată cu sezonul. Câștigă actorul care dorește să-ți transmită, în surdină, că regulile nu țin, că instituțiile nu pot, că democrația e o piesă prost jucată. Aceasta nu e „afacere românească”. E o afacere cu România.” 

Articolul poate fi citit integral AICI

Într-un alt material amplu, publicat joi, Dan Badea arată de ce modul de operare observat în România – „influenceri la cheie”, manipularea algoritmilor de recomandare ai platformei, rețele neautentice, conținut generat cu instrumente IA – coincide punct cu punct cu manualele operative folosite de GRU și FSB în ultimul deceniu în Europa. 

Apoi, ocazia: în 2024, TikTok a devenit vectorul dominant pentru publicul tânăr, în timp ce etichetarea conținutului politic și a publicității politice a fost imperfect înțeleasă ori aplicată, iar infrastructura comercială a platformelor de intermediere pentru influenceri a permis recrutarea industrială la cost redus și cu posibilitate de negare plauzibilă ridicată. 

În sfârșit, urmele: Curtea Constituțională a României a consemnat vicierea procesului pe toată durata, notele declasificate ale SRI, SIE și MAI au descris schema tehnică și comercială, serviciul francez VIGINUM a documentat studiul de caz „România 2024” ca avertisment pentru Franța, raportul oficial TikTok pentru H2 2024 a inventariat rețelele CIO (operațiuni coordonate neautentice) care vizau publicul românesc, iar analize independente (EFOR) au fixat cronologia „saltului” artificial. În plan comparativ, profilul tactic GRU/FSB se potrivește până la detaliu, mai arată Badea în materialul care poate fi citit integral AICI 

CITEȘTE ȘI: Răzvan Gheorghe, precizări esențiale despre legăturile lui Călin Georgescu cu rețeaua „corbilor”, oamenii sovieticilor din armată, servicii și din politică: „Prima putere impusă după decembrie 1989 este regimul corbilor” / „Corbii Rusiei și primul lor regim impus în sânge reprezintă mixul care l-a plămădit pe CG. Ei l-au orientat în viață, protejându-l în etape-cheie”

Amintim, de asemenea, că Administrația Prezidențială a făcut public raportul complet pe care președintele Nicușor Dan l-a prezentat joi liderilor europeni, în cadrul unei ședințe a Comunității Politice Europene. 

„România a fost ținta predilectă a unor ample campanii hibride în contextul scrutinelor electorale din 2024, actorii ostili urmărind modelarea continuă a opiniei publice, destabilizarea capacității de decizie a autorităților guvernamentale și diluarea gradului de coeziune la nivelul societății”, se arată în raport.

Strategia a pusă la care a avut drept obiectiv „deturnarea derulării optime a procesului electoral”, conform documentului prezentat și liderilor europeni.

„Campania lansată în spațiul românesc s-a manifestat atât prin atacuri cibernetice, măsuri de destabilizare a ordinii publice, cât și prin campanii de microtargetare, dezinformare și influențare a electoratului. Pe acest palier s-a evidențiat caracterul ofensiv al agresiunilor hibride, care au exploatat vulnerabilitățile audiențelor naționale, atât prin utilizarea versatilă a platformelor sociale, respectiv prin eludarea politicilor prezente la nivelul acestora cu privire la expunerea persoanelor din spectrul politic, cât și prin tehnici de inginerie socială care au vizat segmentarea populației în vederea livrării mesajelor personalizate către audiențe receptive, rezultatul scontat fiind deturnarea derulării optime a procesului electoral”, se arată în document.

Instrumentele principale folosite în războiul hibrid au fost următoarele, conform raportului:

Atacuri cibernetice

Acțiuni secrete destabilizatoare

Subversiune politică

Dezinformare și propagandă

Atacurile cibernetice în România au început încă din anul 2022, se precizează în raport, iar ele au fost „coordonate de actori din Federația Rusă”. 

Raportul poate fi consultat integral AICI