Legat de chestia de gen (nici măgar, dar nici iapă și nici cu totul catâr)

În lumea apuseană, sub presiunea unei părți exaltate a modernității, mai precis a celei care și-a făcut din progres un orizont cvasi-religios, dar și pentru a justifica cu argumente pretins creștine, oferind alibi, neorânduiala din interior, altminteri intolerabilă, teologia a făcut câteva concesii majore.

Prima a fost, generic vorbind și pe scurt, tematica feministă. În esență am avut și am în continuare o simpatie fundamentată antropologic față de spargerea monopolului masculin, mai ales că, uitându-mă la Biserica mea, cultul Maicii Domnului ar trebui să aibă drept consecință un respect mai evident față de femeie. Și față de preotese.

Dificultatea, până la blocaj, apare când din feminismul ca necesar corectiv la virilitatea tâmpă ajungem o concurență absurdă, găunoasă. Concret, am asistat la început amuzat, apoi îngrijorat, cum au fost alese femei-episcop, ca să nu mai vorbim despre femeile-pastor. Da, nu reiau aici chestiunea cu diaconițele în Ortodoxie.

Tragicomedia se vede/aude cel mai clar în a doua concesie majoră, de data aceasta legată de însuși textul biblic. Iarăși pe scurt, dacă vreau să îmi exersez stăpânire nervilor și să mă distrez, răsfoiesc variantele feministe ale "traducerilor" din care aflăm că Domnul a avut ucenice și ucenici, ceea ce e în regulă, a încurajat chiar pescărițe și pescari, dar că s-a confruntat inclusiv cu farisoaice și farisei („Pharisäerinnen und Pharisäern“) deopotrivă.

De aici și până la Pilota, soția lui Pilat din Pont, fratele efeminatului Epilatus, este doar o aruncătură de băț, ideologic-etimologic vorbind. Firește, între timp avem libertatea încurajată ferm să ne rugăm Mamei noastre din ceruri, al cărei nume să fie sfințit... Una peste alta, un mare succes al progresului de care nu avem decât să fugem.

O TEMPURA, O MORES!

PS Ce surpriză neplăcută! FB nu oferă posibilitatea să fii și cu altele, ci doar cu alți (nearticulat)... Oricum, nu am putut "tăgui" toate prietenele!