Andreas Stamate-Ștefan, doctor în economie și lector în cadrul ASE, departamentul de Relații Internaționale, le explică limpede membrilor Sens și simpatizanților acestei formațiuni care avansează în spațiul public propuneri îngrijorătoare, pentru cunoscători, dar atractive pentru cei cu venituri mici, de ce măsurile care presupun și mai multă taxare sunt generatoare de și mai multă sărăcie.
Pe scurt, atunci când statul eșuează în a produce bunăstare pentru populație, cel mai greșit e să dai statului și mai multă putere, și mai mulți bani pe mână. Pe larg mai jos!
Paranteză. Mai multe voci de dreapta au criticat deja propunerea Sens cu privire la plafonarea chiriilor din București, arătând că tipul acesta de intervenționism este sinonim cu o naționalizare, nefiind, în fapt, foarte diferit de propunerile periculoase, antidemocratice, de inspirație ceaușistă, cu care Călin Georgescu a captat o parte importantă din electorat. PODUL a scris AICI. De reținut, de asemenea, și faptul că Ana Ciceală, candidata Sens la PMB, este intens promovată de rețeaua de siteuri și pagini de Facebook finanțate de AUR și apropiații acestei formațiuni de extrema dreaptă. Jurnalistul Mircea Savin de la PODUL a semnalat asta pe pagina sa de Facebook.
Redăm mai jos precizările doctorului în economie Andreas Stamate-Ștefan:
„Cei care nu avem bani de chirie" - Plafonarea chiriei nu va aduce mai multe locuințe disponibile spre închiriere. Dacă forțezi pe cineva să vândă brânza mai ieftin, nu va fi mai multă brânză disponibilă. It's elementary. It's economics. Sau, probabil pentru SENS, știința economică e un produs al grupurilor mafiote, al politrucilor.
„Cei cocoșați de credite" - Ești debitor pentru că nu-ți permiți economisire și investiții, ca urmare a taxelor și cheltuielilor publice. Firește, toate acestea întrețin o birocrație și o clientelă de partid, avidă după bani și influență, deocamdată imună la schimbare. Dar ai dreptate pentru motivele greșite. SENS îți spune să le dai mai mulți bani, adică să te cocoșezi de taxe, ca să arate bine spitalul și școala publică. Adică să ajungi pe jumătate mort la spital (urmând să-ți dea lovitura de grație acolo), iar copilul cu foamea-n gât la școală.
„Cei care nu ne permitem să ne trimitem copilul la grădiniță sau școala privată" - Nu-ți permiți asta pentru că ești taxat să finanțezi obligatoriu învățământul public, un monopol de stat. Ia cere liberalizarea sectorului educațional, să vedem cine și ce educație poate oferi. Ăla de voi vreți să-l întăriți prin mai multe taxe, de la bogați. Bineînțeles, se leagă de ce am zis mai devreme, nu-ți permiți educație privată pentru că ești cocoșat de credite ca urmare a unei politici monetare ce încurajează creditarea și face inflație. Adică te expropriază sistematic. Să punem aici și politica agresiv ecologistă global + războiul (în această ordine), care au ridicat artificial prețurile la energie, deci implicit la tot ce mișcă.
Discursul de tip lumpen e bunicel retoric, apelezi la ceva ce toată lumea (sau, zice, noi ăia de pe margine) știe că e în neregulă, apoi le dai cât pot înțelege economic, lucruri simple: nu ai - eu îți voi da!. Repetă după mine, nu ai și îți voi da!. Totuși, e rușinos! Sfidezi intelectul alegătorilor. În orice "a da" este și "a lua", când vine vorba de politică.
Fenta se află în detalii și nu ți-o spune. Plafonarea chiriei înseamnă că nu vei mai găsi chirie ușor. Împovărezi proprietarul, expropriindu-l de suma cuvenită prin mecanismul pieței. Dar ghici ce? Se vor face altfel plățile, nu trebuie să știți voi cum! Ce veți face? Veți pune securitatea pe filarea chiriașilor? Veți întări anaful? Wonderful democracy! Mai rămâne să intre în cabina de vot, să aibă grijă să votăm cu sens.
Apoi, dacă citești programul SENS, vei descoperi o lume a taxării și redistribuirii (fără nicio percepție asumată despre politica monetară inflaționistă, cuvântul inflație apare o singură dată menționat în program) care, ghici ce? Tot cocoșat de credite te va ține. Îți propun lupta împotriva capitaliștilor de cumetrie și a politicienilor corupți fix cu armele folosite de aceștia pentru a se îmbogăți: taxe (inflația inclusă) și redistribuire. This time will be different.
Ceea ce surprinde la acest partid este ușurința cu care lansează platitudini, prejudecăți și erori economice. Parcă n-am văzut-o la nimeni până acum, nici la Miron Mitrea, nici la Vadim. Sunt așa de sinceri, încât aproape că-ți vine să-i crezi.
Într-o altă postare, economistul le explică mai ales tinerilor atrași de mirajul promisiunilor populiste că modelul economic propus/promovat de Sens presupune și mai multă sărăcie, pentru că este axat, în principal, pe și mai multă taxare:
„SENS este un partid anti-capitalist, orientat către o filozofie economică bazată pe consum și redistribuire având ca justificări prejudecățile actuale în favoarea unor clase (săracii, chirașii, lgbtq etc.) și în defavoarea altora (capitaliștii, cei cu averi mari, poluatorii etc).
Lupta de clasă e prezentă în programul politic, dar subtil, având grijă să rămână în limitele unui nou partid decent în materie de spoliere. Mi-a plăcut formularea asta: „o povară fiscală mai echitabilă”. Adică nu s-o reducem cu totul, ci s-o împărțim, adică equal poverty. Iar cei care ar urma să o împartă, bănuiesc că o fac pe salarii grase și multe studii de impact. În economie va lucra legea oligarhiei, de data asta nu a petrolului, ci a panoului solar sau a regenerabilelor.
Acuzațiile de afiliere la stânga sau la dreapta sunt mai puțin importante. Este un partid anti-capitalist și anti-gândire economică, al cărui program este un ersatz de PSD, PNL, AUR, USR, Nicușor Dan și Remus Cerea. Decantezi la finalul lecturii o singură idee: noi vom fi altfel! Sau, hai să fiu mai deep: capitalul duce la inegalitate!
Pășunismul lui Georgescu nu e nici mai sus nici mai jos față de ceea ce propune acest partid. Fascismul economic e la el acasă, orientând firmele către nevoile statului, astăzi de mediu. Partidul știe. Argumentul suprem? O fac și alții. Rusia e la ea acasă în programul politic al partidului, căci nici nu se bagă de seamă cum accesul la taxe îl vor avea cei mai abili, cei cu putere și acces la monopolurile de stat. Rechinii imobiliari ai lui Nicușor sunt în sfârșit slăbiți de forța unei legi care vrea să plafoneze chiriile. Costuri? Efecte? Ce e aia? Partidul știe că e bine, asta contează!
Ar fi făcut sens să treacă direct la naționalizări, cu subiect și predicat. Dar își dau seama probabil că asta e fărâma de înțelepciune economică care i-a rămas românului dintr-o amintire recentă, în care făcea frigul prin casă sau stătea la cozi. Și că n-ar vota nimeni așa ceva. Cu “middle of the road policy” însă merge bine.
Sunt curios care sunt veniturile celor ce susțin partidul, sau cine îl finanțează. Onest vorbind, nu pe declarații de avere. Nu m-ar mira să fie tot oameni cu mulți bani (vezi cazul Mamdani), care au nevoie de un vehicul mai curat de intrare în politică sau de networking politic și realizează că tinerilor le place azi ecologismul și progresismul.
Îmi întreb des studenții dacă știu ce a presupus experimentul socialist sau care sunt efectele economice ale unui sistem intervenționist. Adesea e liniște în sală și mă întreb de ce. Pentru că nu le vorbește nimeni despre asta, ci despre echitate, egalitate, sustenabilitate, drepturi, discriminare și cât de nasol e să aibă unii sute de miliarde și alții să trăiască în sărăcie etc.
Deci prea puțin contează către ce tinde SENS, stânga sau dreapta. Important e un singur lucru, că vrea putere ca să taxeze și să redistribuie mai mult, adică să-ți ia din buzunar. Problema lor nu e în natura spoliatoare a statului ca organizație, pentru că fix asta vor să controleze, ci bogăția injust distribuită, accesul inegal la diverse bunuri și servicii etc.
De aceea discursul lor este în esență cel pe care îl vedem la unii marxiști: statul e rău pentru că merge într-o direcție neoliberală, va fi bun când îl vom controla noi, frații de cruce în justiție socială. Ei numesc neoliberalism ce numesc eu intervenționism sau neomercantilism. Ceva ce pervertește deci liberalismul nu poate fi neoliberalism, ci e anti-liberalism.
E o problemă (mare) de educație economică..”