Declarația Mariei Zaharova sau cum redefinește Moscova „suveranitatea” Republicii Moldova

În discursul oficial al Moscovei, suveranitatea Republicii Moldova nu este un drept, ci o concesie. Declarația Mariei Zaharova din 15 ianuarie 2026 ilustrează perfect această viziune: Republica Moldova este acceptată ca stat doar atâta timp cât nu-și revendică identitatea românească, nu se apropie de Occident și nu își decide singură viitorul. Din acest punct de vedere, reacția Kremlinului la declarația Maiei Sandu este mai mult decât o polemică diplomatică – este o contestare frontală a dreptului Republicii Moldova de a exista ca stat suveran.

Scriam într-un articol publicat recent  (vezi: „Ich bin ein Berliner” și „Aș vota «DA» pentru Unire”, Reunirea.com, 15 ianuarie 2026) că declarația Maiei Sandu, din 12 ianuarie a.c., că  în cazul unui referendum pentru Unirea Republicii Moldova cu România ar vota „DA”, a provocat isterie la Moscova. Credeam însă că  declarațiile venite de acolo se vor limita la luări de poziție neoficiale. Dar nu a fost să fie. Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE-ului rus, în cadrul Briefingului de presă din 15 ianuarie, răspunzând unei întrebări aranjate s-a lansat în publicarea unui narativ ideologic de deligitimare statală a Republicii Moldova specific arsenalului propagandistic rusesc din ultimii ani.

Poate că aș fi ignorat și această declarație a lui Zaharova, dar nu am  trecut-o cu vederea pentru că este propagată în spațiul online cu insistență nu doar de Coloana a cincea a Rusiei în Republica Moldova și de idioții ei utili de pe ambele maluri ale Prutului, dar și de Ambasadele Rusiei de peste hotare, inclusiv cea de la București,  dovadă că diplomația rusă insistă ca mesajul ei să fie auzit nu doar  la Chișinău și București, ci și  în capitalele occidentale.  

Ce mesaj vrea să transmită Zaharova?

Citind cu atenție textul constatăm că, în linii mari, el nu este nou, ci repetă o narațiune fixă, rigidă, construită anterior și reluată ori de câte ori Republica Moldova își afirmă dreptul de a decide singură asupra viitorului său.

Un stat redus la „obiect geopolitic”

Teza centrală a declarației Mariei Zaharova este limpede: Republica Moldova nu mai este un stat suveran, ci un teritoriu „acaparat” de România și de Occident, administrat de „funcționari străini” și lipsit de voință proprie. Această idee este repetată obsesiv, sub forme diferite, până la saturație.

În această logică, suveranitatea nu mai aparține cetățenilor Republicii Moldova, ci este definită exclusiv negativ: suveran este doar acel stat care NU se apropie de România, NU cooperează cu Occidentul, NU își reformează instituțiile și NU își redefinește identitatea istorică. Cu alte cuvinte, suveran este doar statul care rămâne captiv în zona de influență a Moscovei.

Delegitimarea liderului ales

Un prim pilon al discursului este atacul personal și instituțional la adresa Maia Sandu. Președinta Republicii Moldova nu este tratată ca șef de stat ales democratic, ci ca „cetățean român” aflat în fruntea unei conspirații anti-statale. Zaharova ignoră faptul că dubla cetățenie este permisă de legislația Republicii Moldova; mii de funcționari și cetățeni moldoveni au cetățenie română fără a li se contesta loialitatea statală; legitimitatea politică derivă din alegeri, nu din originea pașaportului.  

Arătam într-un articol mai vechi, că la fel a fost defăimat și discreditat și Mikhail Saakașvili înainte de războiul ruso-georgian din 2008.  (vezi: „Mihail Saakașvili – victima lui Putin și a forțelor pro-ruse din Georgia. Învățăminte pentru Moldova”, Reunirea,  27 iulie 2023)  

Zaharova insinuează că accesul Maiei Sandu la putere, încă din 2020, ar fi avut un scop unic și ocult: distrugerea statalității moldovenești. Orice reformă, orice decizie politică devine, retroactiv, dovada acestei intenții inițiale. Este o tehnică clasică de propagandă: intenția presupusă înlocuiește faptele, iar verdictul este pronunțat înaintea oricărei analize.

Identitatea – un câmp de luptă

Un loc central în declarație îl ocupă problemele identitare din Republica Moldova: problema limbii române, a istoriei și a memoriei colective. Renunțarea la sintagma „limba moldovenească” și adoptarea denumirii „limba română” sunt prezentate ca acte de „renunțare forțată la identitate”. Zaharova omite fapte esențiale: Curtea Constituțională a Republicii Moldova a stabilit încă din 2013 că textul Declarației de Independență, care menționează „limba română”, prevalează asupra Constituției; Consensul științific internațional recunoaște identitatea limbii române vorbite în Republica Moldova; Decizia din 2023 a fost una juridică și constituțională, nu politică arbitrară.

În esență, prin declarația lui Zaharova, Moscova contestă dreptul unei societăți de a-și defini singură identitatea, limba și istoria. Identitatea este acceptabilă doar dacă este conformă cu o versiune agreată la Moscova. (Apropo, dacă ținem cont că agresiunea Rusiei în Ucraina a început cu negarea identității ucrainene, cu atât mai mult președintele Maia Sandu este îndreptățită să se gândească la Unirea cu România ca opțiune optimă de asigurare a securității pentru republica a cărei președinte este).

Predarea „Istoriei românilor” este calificată drept pseudoștiințifică, iar memoria istorică este descrisă ca fiind „smulsă” din conștiința „poporului moldovenesc”. Nu este pentru prima dată când Maria Zaharova încearcă să rescrie istoria fără nicio probă, fără argumente. (vezi: Mihai Gribincea. „Moscova rescrie istoria: Declarația Mariei Zaharova despre conflictul din Transnistria – propagandă sau realitate?”, Reunirea, 14 mai 2025).  Se recurge agresiv  la istoria celui de-Al Doilea Război Mondial. România este redusă la un singur episod, cel al regimului Ion Antonescu, iar soldații români căzuți sunt prezentați exclusiv ca „colaboratori ai lui Hitler”. Istoria este înghețată într-un stigmat unic, transformat într-o vină colectivă eternă. Este o tehnică moștenită direct din propaganda sovietică: culpabilizarea istorică totală, menită să anuleze orice drept moral al adversarului.

România ca „amenințare eternă”

După ce este negat dreptul la identitatea românească, Maria Zaharova, în spiritul propagandei și istoriografiei sovietice,  portretizează România în cel mai negre culori. România apare în discurs exclusiv sub forma unei puteri agresive, expansioniste, care „absoarbe” Republica Moldova. Dimensiunea culturală, istorică sau democratică este complet eliminată. Singura lentilă prin care este privită România este apartenența sa la NATO, ignorându-se caracterul defensiv al Alianței și lipsa oricărei amenințări militare românești la adresa Republicii Moldova.

Cooperarea dintre Chișinău și București este descrisă ca o încălcare a neutralității constituționale. (Acea neutralitate, pe care Rusia o încalcă flagrant ocupând 11% din teritoriul Moldovei și păstrându-și ilegal trupele de ocupație în Transnistria). Exercițiile militare comune sunt prezentate ca dovezi ale unei militarizări ostile, iar termenul „interoperabilitate” este folosit insinuant, cu întrebarea retorică: „împotriva cui?”

Răspunsul este implicit: împotriva Rusiei. Fără a fi numită explicit, Federația Rusă se auto-plasează în poziția de adversar strategic, legitimându-și astfel propriul discurs de presiune și intimidare.  

Religia și presa: fronturile interne

Evident, că nu lipsesc nici atacurile asupra Mitropolia Basarabiei, calificată drept „schismatică”, nici referirile la blocarea mass-mediei de limbă rusă. Mesajul este limpede: identitatea legitimă a Republicii Moldova este definită ca fiind rusofonă și subordonată canonic și cultural Moscovei.

Orice alternativă este prezentată drept agresiune, expansiune sau colonizare.

Ce spune, de fapt, declarația Zaharovei

Dincolo de retorică, mesajul real al declarației este simplu și brutal: Republica Moldova are dreptul la suveranitate doar în măsura în care această suveranitate nu contrazice interesele Federației Ruse. Orice apropiere de România sau de Occident este calificată drept pierdere de independență. Orice redefinire identitară este „falsificare”. Orice neutralitate care nu convine Moscovei este invalidă. Declarația Mariei Zaharova, care are pretenția de a fi o analiză a situației din Republica Moldova, este de fapt  o  declarație de negare a dreptului Republicii Moldova de a exista ca subiect al dreptului internațional,  capabil să-și hotărască singur soarta. Declarația confirmă faptul că Rusia tratează Republica Moldova  nu ca stat egal, ci ca spațiu disputat, a cărui identitate și orientare trebuie validate din exterior.