Rezultate surprinzătoare la alegerile locale din Franța: partidul lui Macron, înfrângeri zdrobitoare. Comuniștii și socialiștii, victorii șocante. Recrudescența extremei stângi: verdele e noul roșu

Partidul președintelui Emmanuel Macron a pierdut aproape peste tot, duminică, când a avut loc al doilea tur de scrutin al alegerilor locale, în timp ce socialiștii și comuniștii, odinioară dispăruți din politica mare, au reușit rezultate foarte bune, ceea ce arată o recrudescență a extremei stângi.

Profesor de filosofie și jurnalist stabilit în Franța, Ciprian Apetrei prezintă, într-o analiză publicată de Marginaliaetc.ro, cele mai interesante rezultate și aspecte ale celui de-al doilea tur al alegerilor locale:

”Duminică a avut loc, în Franța, turul II al alegerilor locale. O situație neobișnuită, la trei luni după primul tur, care a avut a avut loc în timpul pademiei, un scrutin foarte contestat. După o campanie electorală care nu a stârnit foarte mult interes. Prin urmare, absenteismul a fost enorm, în jur de 60%.

Rezultatele au fost surprinzătoare. Partidul președintelui Macron a pierdut aproape peste tot.

Socialiștii care păreau dispăruți și care nu mai contează în Parlament au avut multe victorii, inclusiv primăria Parisului, unde Ane Hidalgo a fost realeasă. I-a ajutat foarte mult alianța cu diverse liste ecologiste.

Comuniștii ies și ei foarte bine. Lista pe care apar a câştigat la Marsilia, al doilea oraș al Franței, fief al dreptei. Nu sunt nici ei dispăruti. Și ei sunt ecologiști, pe multe liste şi-au schimat culoarea siglei în verde. Este oficial, verde este noul roșu, și se vinde bine. Astfel de liste au câștigat și la Bordeaux și Saint Brieuc, printre altele.

Partidul de centru-dreapta tradițional, Republicanii, își continuă declinul. Nu și-au revenit după eșecul fostului prim-ministru, François Fillon, la alegerile prezidențiale. Ca o ironie, în lunea de după alegerile locale, acesta a fost condamnat la închisoare, cu executare. Pentru angajarea fictivă a soției sale și a copiilor ca asistenți parlamentari. Afacere apărută în timpul campaniei electorale prezidențiale, în care era marele favorit. Nu s-a retras când nu era totul pierdut. O condamnare foarte dură, fără precedent. Urmează apelul. O lecție despre responsabilitate și modestie politică.

Actualul prim ministru, Edouard Philippe, a câştigat alegerile la primăria din Le Havre, de unde a demisionat pentru a fi prim-ministru. Și unde nu se va întoarce, căci va rămâne prim-ministru. L-a învins pe candidatul comunist. Această coloratură nu mai este deloc o rușine. Merită repetat acest lucru.

Frontul Național, dușmanul de serviciu, are un nume nou, Adunarea națională, dar care nu i-a purtat noroc. Rezultate foarte slabe. O singură primărie importantă, Perpignan. Nici în primul tur nu au reușit mare lucru.

În turul II, în sistemul electoral francez, se califică toate listele care au obținut peste 10% din voturi. Astfel sunt frecvente cazurile cu trei sau chiar patru liste rămase în cursă. Dar ele pot să și fuzioneze pentru turul II, schimbându-și astfel componența. Primarul este ales de către lista câștigătoare.

Un sistem care are avantajele sale. Primarul are forța de a își urmări proiectele, în condițiile în care și legislația favorizează mult autonomia locală. Astfel alegerile locale sunt decuplate de politica națională și eticheta politică contează destul de puțin. Așa se explică că partide care nu sunt importante în Parlament au rezultate foarte bune la alegerile locale. De asemenea, numărul mare de liste electorale care nu au eticheta politică.

Lipsa dependenței față de ‹centru›, de bunăvoința guvernului, mărește mult responsabilitatea alesului local.

Un alt lucru de privit cu interes sunt agglomération-urile, uniuni de câteva unități administrative, comune sau orașe, care au un consiliu local comun și dezvoltă împreună proiecte coerente, de interes pentru toată zona metropolitană.

Un nivel al administrației care lipsește în România și care poate fi extrem de util. În marile orașe ne-ar prinde bine să avem o rețea comună de transport și proiecte de dezvoltare pentru toate comunele din jur, care până acum au ‹crescut› haotic. Această supra-birocrație folosește și la creșterea forței de negociere cu autoritățile județene. Inutil să spun câtă putere au acum șefii de Consilii județene, și cât de prost o folosesc.

Pentru final, două intamplări electorale mai puțîn obișnuite. În comună bretonă Quéménéven a fost ales un primar la a patra generație. Înaintea sa au fost primari străbunicul, între 1909 și 1925, bunicul, între 1935 și 1969, cu pauză de doi ani și tatăl său, între 1995 și 2008. Actualul primar, de centru dreapta, este profesor de istorie-geografie și a fost consilier local.

Iar în orașul Hautmont din le Nord, la primărie s-au luptat primarul care este la conducere din 1989 și fiul său. Acesta i-a luat locul tatălui la primărie între 2015 și 2016, când primarul a primit o pedeapsa care l-a făcut neeligibil. Din acel moment fiul s-a implicat în politică și iată, după o lupta foarte strânsă, 53% la 47%, și-a învins tatăl în lupta dreaptă. Dar cu ajutorul extremei stângi, Franța nesupusă”